AMINTIRI din COPILĂRIE

Amintiri din copilărie

rezumat pe capitole

      “Amintiri din copilărie” este un roman autobiografic, romanul formării personalității unui tânăr, care prezintă procesul educației și al experienței dobândite  de Nică, Ion Creangă fiind scriitorul care realizează “primul roman al copilăriei ţărăneşti” din literatura noastră.

Partea I:

      Ion Creangă, adult, începe povestirea amintirilor din propria copilărie. Încă de la început, naratorul fixează locul, satul Humulești și timpul, vârsta fericită a copilăriei. Începe prin a prezenta școala din Humulești.

      Copiii nu înțeleg rostul școlii, sunt îndărătnici și de aceea părintele Ioan “om vrednic și cu bunătate”, le aduce ca “dar de școală nouă” pentru a-i sili spre învățătură, “Calul Bălan” și pe “Sf. Nicolai”.  Preotul a instituit regula că, în fiecare sâmbătă să fie ascultați la lecțiile predate în săptămâna respectivă apoi să fie pedepsiți în funcție de greșelile făcute. Prima pedepsită a fost chiar Smărăndiţa, fiica preotului. Urmarea a fost că toți școlarii au început să învețe.

      Într-una din zile primarul scoate oamenii la reparat drumul. Bădiţa Vasile iese cu elevii să dea o mână de ajutor. De fapt era un pretext pentru a-l lua pe Bădița Vasile la armată. A fost prins cu arcanul, pus în cătușe și dus la Piatra Neamț.

      Pentru a urma școala, Nică este trimis de mama sa Smaranda, să continue școala la Broșteni. Este dus la această școală împreună cu verișorul său Dumitru. Este dus într-o lume complet nouă căreia copilul nu i se adaptează. I se întâmplă o serie de fapte inedite: căderea în Ozana, tăierea pletelor, statul în gazdă la Irinuca unde se umple de râie urmat de dărâmarea casei acesteia urmată de fuga înapoi acasă cu pluta pe Bistrița.

Partea a-II-a

      În această parte scriitorul narează câteva din întâmplările foarte cunoscute ale copilăriei sale: “La cireșe “, “Pupăza din tei”, “La scăldat”

La cireșe.

      Nică se hotărăște să se ducă la vărul său Ion pentru a mânca cireșe. Pretextând că vrea să-l ia pe Ion la scăldat află de la mătușa Mărioara că acesta nu este acasă. Își ia rămas bun de la mătușă după care se strecoară în grădină și se urcă în cireș. Mătușa Mărioara îl zărește, începe să-l amenințe, iar drept urmare Nică sare din cireș și, pentru a scăpa,  începe să alerge printr-un câmp de cânepă. Urmărit de mătușă, cei doi reușesc să culce la pământ toată cânepa cultivată. Nică a reușit să scape sărind gardul, dar seara moș Vasile împreună cu primarul au venit la părinți pentru a cere daune pentru cânepă și cireșe. Nică primește “o chelfăneală “ zdravănă de la tatăl său pentru stricăciunile produse de el.

Pupăza din tei.

      Într-o dimineață mama lui, Smaranda, îl trezește pe Nică înainte de răsăritul soarelui, când era somnul mai dulce, ca să nu-l spurce “cucul armenesc”. Smaranda îl trimite pe Nică să ducă mâncare  oamenilor angajați la prășit. Pe drum , Nică se abate pe la teiul în care își avea pupăza cuibul cu gândul s-o prindă. Când o vede, se sperie de creasta ei și îi dă drumul în scorbură. Pune în gura scorburii o lespede și pleacă să ducă mâncare lingurarilor. La întoarcere prinde pupăza și o ascunde acasă în pod. După două zile, de frică să nu fie prins, Nică se duce cu pupăza la iarmaroc să o vândă. Un moșneag, sub pretext că vrea să cumpere pupăza, o dezleagă și îi dă drumul. Nică îi cere moșneagului să îi plătească pasărea. Moșneagul încearcă să-l potolească și-l amenință în final că-l va duce la taică-său. Speriat, Nică fuge acasă. Ajuns acasă, frații îi spun că părinții sunt plecați la târg, iar mătușa Măriuca ridicase tot satul din pricina pupezei. Dar tocmai atunci, se aude pupăza, care cântă.

La scăldat.

      Într-o zi, Smaranda îl roagă pe Nică să o ajute. El promite să stea acasă, dar în gândul lui plănuiește să plece la scăldat. Smaranda văzând că băiatul nu mai este acasă, se duce la baltă și-l vede tolănit în pielea goală pe nisip. Ea așteaptă să intre în apă, apoi îi ia toate hainele. Nică se gândește cum să ajungă acasă fără haine. Merge prin păpușoi, prin grădinile oamenilor, îl latră câinii, apoi ajunge, cu chiu cu vai, în ograda casei sale. După această întâmplare, Nică devine ascultător și harnic, până când, impresionată, Smaranda îl iartă.

 Partea a-III-a

      Nică este acum adolescent, urmează cursurile școlii Domnești din Târgu Neamțului, apoi pe cele de la școala de Catiheți din Fălticeni. Desprinderea de sat se realizează pentru o perioadă mai lungă, urmărind procesul formării lui Nică, raporturile lui cu viața socială, cu noii colegi de școală, între care Ion Mogorogea, vărul său, Gâtlan, Trăsnea, Oșlobanul, împreună cu care stătea în gazdă la Pavel Ciubotarul, unde își aduceau merinde de acasă și se îngrijeau iarna de lemne de foc.

Partea a IV-a

      La începutul acestui capitol se fixează timpul acțiunii, toamna anului 1855 și spațiul, satul Humulești. Dorința Smarandei era ca băiatul ei să devină popă și de aceea insistă să plece la Seminarul de la Socola. Nică pleacă împreuna cu Zaharia lui Gâtlan, ducându-i moș Luca. Sosirea la Socola, într-un târziu, noaptea și rămânerea în căruța trasă sub un plop mare, deci sub cerul liber, simbolizează lumea necunoscută în care urma să intre Nică și în care se simte stingher.

      Finalul acestui capitol și al “Amintirilor” exprimă filozofia relativității timpului ce se scurge ireversibil, lăsând în urmă o viață bogată în trăiri și sentimente pure. 

Descarcă referat 7zip

Please follow and like us: