AFECȚIUNI ale SISTEMULUI DIGESTIV

Afecţiuni ale sistemului digestiv

 Tractul gastrointestinal este format dintr-un tub muscular care începe la nivelul cavităţii bucale şi se continuă cu faringele, esofagul, stomacul, intestinul, rectul şi anusul.

În sistemul digestiv sunt cuprinse o serie de organe auxiliare pentru ca acesta să îşi poată îndeplini activităţile zilnice; astfel, glandele salivare, ficatul, pancreasul şi vezica biliară deţin funcţii importante în desfăşurarea digestiei.

Componentele individuale ale sistemului gastrointestinal sunt: cavitatea bucală, faringele, glandele salivare (parotide, sublinguale şi submandibulare), esofag, stomac, intestin subţire, intestin gros, ficat, vezica biliară şi pancreas.

Principala activitate a tractului gastrointestinal este transformarea alimentelor în nutrienţi, care pot fi absorbiţi de către organism pentru a produce energie – atât de necesară în fiecare zi. Digestia propriu zisă a alimentelor are loc în stomac şi în intestinul subţire, unde proteinele, grăsimile şi carbohidraţii sunt transformate chimic în molecule, care sunt absorbite prin epiteliul intestinului subţire şi intră în circulaţie. Intestinul gros joacă un rol important în reabsorbția excesului de apă. În cele din urmă, materiile nedigerate şi reziduurile sunt transformate în materii fecale şi sunt eliminate din organism. În cazul unei afecţiuni gastrointestinale, aceste activităţi nu mai sunt îndeplinite corespunzător iar pacienţii pot prezenta simptome precum: greţuri, stări de vomă, diaree, constipaţie sau ocluzie intestinală. Afecţiunile gastrointestinale sunt din cele mai frecvente şi este imposibil ca o persoană să nu sufere de o asemenea afecţiune măcar o dată în viaţă.

“Borborisme” ale intestinului

Zgomotele hidroaerice produse de stomac şi de intestin sunt cunoscute medical prin termenul onomatopeic “borborisme” sau garguiment intestinal, şi acestea nu ar trebui să fie un motiv de îngrijorare deoarece indică faptul că sistemul digestiv lucrează la standarde normale.

De regulă, aceste zgomote sunt cauzate de peristaltism – mişcare de contracţie, urmată de o relaxare periodică a musculaturii stomacului şi intestinului, care se propagă sub formă de unde şi care face ca alimentele să fie împinse de-a lungul tubului digestiv. Deci, aceste contracţii ajută la eliminarea alimentelor, lichidelor şi gazelor din întreg tubul digestiv. Stomacul şi intestinul produc zgomote hidroaerice în permanenţă, dar trebuie ştiut că după masă acestea sunt mult mai intense. Cu toate că “borborismele” sunt absolut normale, uneori acestea pot da naştere unui moment ruşinos, şi de asemenea, pot semnala existenţa unui afecţiuni gastrointestinale, mai ales dacă sunt însoţite de balonări, flatulență (gaze), crampe şi diaree.

Câteva afecţiuni posibile:

– parazitoza intestinală,

– ocluzii intestinale,

– gastrita (inflamare a mucoasei stomacului),

– sindromul de colon iritabil sau sindromul de intestin iritabil – afecţiune care reuneşte colitele şi boala Crohn.

Sindromul de colon iritabil este cea mai comună afecţiune a tubului digestiv. Printre simptomele acestei afecţiuni se regăsesc: meteorismul (balonările), durerile abdominale dar şi schimbările legate de frecvenţa scaunelor şi de caracteristicile mucusului din scaun.

Eructaţia – râgâitul

Pentru majoritatea persoanelor, eructaţia este primul fenomen care indică prezenţa gazelor intestinale. În realitate “râgâitul” sau eructaţia este absolut normală, chiar dacă are loc şi de 3-4 ori după masă. Cu toate că eructaţia poate fi provocată şi de persoana însăşi din dorinţa de a capta atenţia şi de a arăta cât sunt de needucaţi şi de brutali unii, există şi posibilitatea ca acest fenomen să fie cauzat de consumul ridicat de băuturi carbogazoase, de gumă de mestecat sau dacă masa este servită în grabă.

Atât eructaţia, cât şi gazele intestinale sunt rezultatul unui regim alimentar bogat în fibre, produse lactate, îndulcitori artificiali şi/sau carbohidraţi, mai ales zahăr şi amidon.

Eructaţia violenta poate fi unul din simptomele intoleranţei la lactoză. Lactaza este enzima necesară eliberării lactozei în tractul digestiv; dacă această enzimă lipseşte alimentele care conţin lactoză nu pot fi digerate adecvat şi astfel, apar gazele intestinale. Mai există posibilitatea ca eructaţia să apară şi în urma unor alergii alimentare, sau să fie unul din simptomele bolii de reflux gastrointestinal – afecţiune destul de gravă care presupune trecerea alimentelor şi a acidului gastrointestinal înapoi în esofag. Alte afecţiuni care pot fi ascunse în spatele eructaţiei: sindromul de colon iritabil, ulcer gastric, afecţiuni ale vezicii biliare, litiaza biliară, hernie hiatală sau cancer de colon.

Simptome care însoţesc eructaţiile:

stările de vomă,

– greţurile,

– durerea abdominală şi schimbări ale frecvenţei scaunelor,

– meteorism (balonări),

– pierdere în greutate,

– hematemeza (vomă cu sânge),

– hematochezie.

Trebuie menţionat şi că eructaţia excesivă însoţită de stări de greţuri severe şi vomă pot constitui simptomele premergătoare unui infarct.

Flatulența

O persoană într-o singură zi poate acumula aproximativ 1,7 l de gaze intestinale. Eliminarea frecventă a acestor gaze intestinale este cunoscută sub denumirea de flatulență. De regulă, gazele intestinale conţin: bioxid de carbon, oxigen, nitrogen, hidrogen şi uneori metan. Ultimele două gaze sunt inflamabile şi inodore. Din fericire pentru noi, gazele intestinale mirositoare sunt mai mult o excepţie decât o regulă. Mirosul greu al gazelor este dat de sulfură, provenită de la alimentele care au un conţinut ridicat de sulf. Câteva din alimentele care conţin o cantitate ridicată de sulf: broccoli, conopida, varza, ouăle, usturoiul, ceapa şi produsele lactate. Deoarece aceste alimente au un conţinut ridicat în fibre sau nutrienţi nu pot fi eliminate din regimul alimentar zilnic.

De asemenea, la formarea gazelor urât mirositoare contribuie şi sulfiţii – adăugaţi în alimente ca şi conservanţi. Alimente cu conţinut ridicat de sulfiţi: prune, alimentele coapte, berea, vinul, sucul de mere etc.
Gazele intestinale urmate de scaune diareice pot semnala şi existenţa unei parazitoze intestinale, alergia alimentară sau intoleranţă la lactoză. Însă, tot gazele intestinale pot semnala şi afecţiuni mai grave: litiaza biliară, sindrom de colon iritabil sau de intestin iritabil, cancer esofagian, de colon sau rect.

Meteorismul – balonările şi ascita

Creşterea în volum a abdomenului descrisă ca şi „balonare” este cel mai frecvent cauzată de excesul de gaz intestinal (termenul medical este meteorism). Acest fenomen poate fi simptomul unor afecţiuni, precum: intoleranţă la lactoză, constipaţie, ocluzia intestinală, sindromul de colon iritabil sau cancer de colon sau stomac. Totodată, trebuie menţionat că modificarea volumului abdominal poate indica şi reţinerea de lichid în organism – semn cunoscut sub denumirea de edem. Când lichidul se acumulează în cavitatea abdominală – se foloseşte termenul de ascită.

Edemul este cauzat de consumul ridicat de sare sau de administrarea unor medicamente, precum: anticoncepţionalele. Edemul, poate fi simptomul hipertensiunii şi poate indica existenţa unor dereglări hormonale asociate menstruaţiei sau sarcinii. De asemenea, ascita poate constitui simptomul unei afecţiuni tiroidiene, afecţiuni ale rinichilor sau ciroză. De multe ori se întâmplă, ca ascita să fie singurul semn al cancerului ovarian.

Please follow and like us: