AFRICA

AFRICA

Africa este al III‑lea continent ca mărime al Pământului având o suprafaţă de aproximativ 30 milioane km2 , traversat de Ecuator, cele 2 tropice (Tropicele Racului – 23s 30′ latitudine nordică şi Tropicele Capricornului – 23s 30′ latitudine sudică) şi de meridianul zero. Limita faţă de Europa urmăreşte strâmtoarea Gibraltar (13 km) şi ţărmul sudic al Mării Mediterane, cu 2 golfuri importante: Sirta Mare şi Sirta Mică. Limita faţă de Asia începe de la Canalul Suez, trece prin Marea Roșie, strâmtoarea Bab‑el‑Mandeb şi Golful Aden. În est se află Oceanul Indian, cu un ţărm foarte regulat, lipsit aproape complet de golfuri şi insule. Singura peninsula importantă este cea a Somaliei ce pătrunde adânc în ocean, limitând spre sud Golful Aden. Cea mai mare insulă, despărţită de continent prin strâmtoarea Mozambic (şi una din cele mai mari insule de pe glob, ocupând locul IV) este Madagascar, cu o suprafaţă de peste 580000 km2 .

În vest, ţărmurile Africii sunt scăldate de apele Oceanului Atlantic. Cel mai mare golf african, ce se deschide larg spre Atlantic este cel al Guineei, separat de delta fluviului Niger în Golful Benin, situat în vest, şi Golful Biafra, în est. Aproape de ţărmul african se găsesc insulele Canare (Spania) şi ale Capului Verde.

Extremităţile continentului african sunt:

  • La Nord – Capul Blanc – 370 21′
  • La Est – Capul Guardafui – 510 23′
  • La Sud – Capul Acelor – 340 51′
  • La Vest – Capul Verde – 170 32′

Africa reprezintă un bloc continental masiv, cu un contur puţin articulat, lipsit de  golfuri. Ţărmul spre Atlantic este rectiliniu iar în faţa sa valurile au ridicat o barieră de nisip. În Golful Guineei, cordoanele de nisip barează în spatele lor lagune. Forma tipică a reliefului Africii, mai puţin variat ca al altor continente este podişul tabular întins. Altitudinea medie a continentului este de 700 m iar altitudinea maximă a continentului este de 5895 m (Vârful Kilimanjaro).

Africa poate fi împărţită în grupe, astfel deosebim:

  • Africa joasă (Sahara, Sudan, Guineea şi Depresiunea Zair) cu altitudinea mai mică de 500 m.
  • Africa înaltă (Abisinia şi Somalia) şi Africa de Sud, constituită din podişuri înalte de peste 1000 m. Doar sistemul montan al Atlasului este format prin cutare, restul munţilor africani reprezentând mari zone de grupă atât marginile înălţate ale Marelui Graben Est-african (Podişul Abisiniei şi Podişul Somaliei) cât şi munţi, podişuri ridicate tectonic (Ahaggar, Air, Tibesti) şi horsturile ( Munţii de Cristal şi Munţii Scorpiei). De formarea Marelui Graben Est-african sunt legate puternice erupţii vulcanice, care au dat naştere vulcanilor Kilimanjaro – 5195 m şi Elgon ‑ 4322 m.

          Depresiunile sunt largi şi limitate de praguri: Kalahari, Zair, Ciad, Niger precum şi cele din Sahara. Câmpiile sunt restrânse şi de scufundare recentă (Senegalului, Guineei Superioare, Mozambicului şi Somaliei).

Africa este continentul cu clima cea mai caldă de pe glob, cu o zonă de climă  ecuatorială ( cu temperaturi medii anuale având variaţii sezoniere reduse şi cantităţi mari de precipitaţii), 2 zone de climă subecuatorială, 2 zone de climă tropicală cu precipitaţii extrem de reduse ( între 50 -150 mm anual) şi 2 zone subtropicale ( cu 2 sezoane opuse – umed şi secetos). Temperatura cea mai ridicată + 580 C s-a înregistrat la Aziziya (Libia) la 13 sept. 1922. Valorile termice de peste 400 C sunt frecvente în întreaga Sahară.

Clima ecuatorială este cea mai umedă climă şi o întâlnim de o parte şi de alta a Ecuatorului până la 50N și 50S latitudine nordică şi sudică. Precipitații 1500-3000 mm/an (cad aproape zilnic); nu bat vânturile (e zona calmelor ecuatoriale);

Clima subecuatorială se întinde între 5°N – 12°N si 5°S – 12 S latitudine nordică şi sudică. Încălzirea puternică din timpul verii a uscatului atrage masele de aer dinspre ocean, prelungind Alizeul de SE, iar iarna predomină Alizeul de NE, uscat. Temperaturi medii +22°C +28°C, precipitații care variază intre 500-1500 mm/an; vara plouă (acționează calmele ecuatoriale), „iarna” este uscata (bat alizeele);

Clima tropicală uscată sau deșertică (12°N – 30°N si 12°S – 30°S) – temperaturi medii de +15°C +30°C; temperaturile variază mult de la zi la noapte; temperatura maximă absolută in lume s-a înregistrat in Deșertul Sahara (+ 58°C); precipitații medii anuale sub 200 mm/an in Sahara, adică foarte reduse, determinate de vânturile alizee (uscate). Semideșerturile, aflate la marginea deșerturilor, au precipitații ceva mai bogate (200-500 mm/an), dar tot prea reduse pentru nevoile agricole. Deșertul Kalahari este in realitate un semideșert. La fel regiunea Sahel, din sudul deșertului Sahara.

Clima tropicalumedă – (în estul Insulei Madagascar) – temperaturile medii sunt de +20°C +27°C, precipitațiile sunt bogate de 1500-3000 mm/an, însă cad jumătate de an (vara), aduse de alizeele care vin dinspre ocean; iarna este secetă deoarece alizeele sunt atrase de minima atmosferica din Podișul Iran;

Clima subtropicală sau mediteraneană ocupa extremităţile continentului care stau sub influenţa periodică a maselor de aer temperat. Se caracterizează prin veri aride şi ierni ploioase, când bat vânturile de vest. (30°N – 37°N si 30°S – 35°S) – temperaturi medii de +10°C +25°C; precipitațiile însumează 400-1000 mm/an, concentrate iarna (vânturi de vest); seceta verii este produsă de către  vanturile alizee;

Lacurile cele mai importante, jalonate pe linia Marelui Graben Est-african, lacuri  tectonice ce au apă dulce sunt Victoria (cel mai mare lac al Africii), Malawi, Edward, Mobutu Sese Seco, Turkana, Kivu, Tana. Doar Lacul Ciad este cu apă sărată, el fiind puţin adânc şi într‑o zonă aridă. Cel mai adânc lac al Africii este Tanganyika având un volum de 18.880 km³, ocupând locul al șaselea ca mărime pe glob.

Cele mai importante fluvii ale Africii sunt Nilul (cel mai lung fluviu al lumii), Zair,  Niger, Zambezi, Orange, Limpopo, Senegal.

Nilul izvorăşte din apropierea Ecuatorului. Izvorul sau este considerat râul Kagera. Cursul Nilului este orientat S‑N, traversând 3 zone climaterice ( ecuatorială, subecuatorială şi tropicală). Datorită acestui fapt debitul Nilului variază de la 500 m3/s pe timp de iarnă până la 7000 m3/s în timpul verii. Principalii afluenţi ai Nilului sunt Nilul Albastru şi Atbara, din podişul Etiopiei. Nilul se varsă în Marea Mediterană printr‑o deltă. Este singurul curs de apă care traversează deşertul Sahara.

Congo (Zair) ocupă primul loc pe continent prin suprafaţa bazinului de 3,6 milioane km2 şi un debit mediu de 50000 m3/s. Este un fluviu tipic ecuatorial, cu un regim constant şi cu numeroase cascade (cascadele lui Stanley şi Livingstone). El se varsă în Oceanul Atlantic printr‑un estuar lung de 17 km.

Zambezi, cu un regim tipic subecuatorial, este cel mai important fluviu din sudul Africii ( 2600 km şi un bazin de 1,3 milioane km2) se varsă în Oceanul Indian printr‑o deltă. După confluenţa cu râul Cuando formează cascada Victoria.

Datorită multitudinii de zone climaterice întâlnite pe continentul african vegetaţia este şi ea foarte diversificată. Astfel întâlnim pădure ecuatorială, savană, stepa tropicală, deserturi tropicale precum şi vegetaţie mediteraneană.

Vegetația, fauna și solurile Africii

Pădurea ecuatorială ocupă 8% din suprafaţa Africii. Datorită precipitaţiilor abundente şi temperaturilor ridicate vegetaţia creşte tot timpul anului, determinând cea mai mare bogăţie de specii arboricole de pe glob.

Savana ocupă 40% din suprafaţa Africii. Vara ierburile se usucă şi se pot aprinde cu uşurinţă de la soare. În lungul fluviilor apar pădurile galerii.

Deşerturile tropicale (Sahara şi Namib) au o vegetaţie foarte rară (ierburi scunde şi arbuşti) şi doar în oaze apar palmieri (curmali).

Vegetaţia mediteraneană este reprezentată în Africa printr‑un tufăriş spinos şi prin păduri de stejar şi cedrii în munţi.

Please follow and like us: