APA ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

APA ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

Apa reprezintă un element indispensabil vieţii, constituind un factor  important în aproape toate procesele de producţie industrială.

În industria alimentară apa are întrebuinţări multiple în procesul tehnologic ca: materie primă sau auxiliară; apă de spălare; apă de sortare; apă de răcire şi transport al diverselor materiale.

Necesarul de apă al diferitelor subramuri ale industriei alimentare, se stabileşte în funcţie de procesele de producţie şi diversitatea tehnologiilor de fabricaţie (ex. abatoare 3,5 m3 de animal sacrificat; spirt de cartofi 5 m3/t; pâine 0,9 m3/t etc.).

Apa potabilă este definită ca fiind acea apă care prezintă caracteristici proprii consumului şi care prin consumul sau nu prezintă pericol pentru sănătatea consumatorului.

Apa folosită în procesele tehnologice ale industriei alimentare, trebuie să corespundă unor caracteristici care să asigure calitate corespunzătoare a produselor alimentare, să fie potabilă şi să aibă caracteristici organoleptice corespunzătoare. Gustul şi mirosul apei depind de compoziţia chimică, temperatura şi prezenţa unor substanţe volatile.

Pentru determinarea gustului şi mirosului apei se recomandă folosirea metodei ”diluției” sau a limitei prag, care constă în principiul din diluarea apei de analizat în proporţii variabile, cu o apă de referinţă (presupusă ideală din punct de vedere organoleptic) până se va constata dispariţia gustului din apă. Determinarea se face la 300C.

Pragul limită este dat de relaţia:

P(G.M.) =

unde:

P(G.M.) – prag de gust şi de miros

N – număr de ml de apă din proba supusă analizei

R – număr de ml apa de referinţă adăugaţi pentru diluarea limita.

Prin concentraţie, pragul este egal cu unitatea când supusă analizei, fără vreo diluare cu apă de referinţă, prezintă caracteristici normale.

Apa tehnologică pentru industria alimentară trebuie să aibă caracteristici microbiologice normale. În afara condiţiilor de potabilitate stabilite de STAS se recomandă absenţa actinomicetelor, a bacteriilor feruginoase şi manganoase care formează precipitate mucilaginoase în apă modificând proprietăţile organoleptice.

Apa în industria conservelor

În industria conservelor, consistența produselor vegetale conservate poate fi influențată de duritatea apei. Astfel, sărurile de calciu şi magneziu din apă formează cu substanţele pectice din fructe şi legume compuşi pectocalcici sau pectomagnezici insolubili, ceea ce duce la întărirea ţesuturilor vegetale.

În industria conservelor duritatea optimă a apei este 5 – 70, deoarece la o duritate redusă apa are acţiune corosivă asupra cutiilor de conserve, favorizând şi difuzia unor substanţe hidrosolubile din legume, pierderile ajungând până la 20 %. Duritatea redusă poate provoca şi înmuierea la opărire a ţesuturilor vegetale, ceea ce ar duce la tasarea şi degradarea produsului.

Concentraţia în ioni de hidrogen pentru apa din industria conservelor, trebuie să fie slab alcalină (pH = 7 – 7,5) în nici un caz acidă, pentru a evita corodarea cutiilor de conserve şi a utilajelor.

Gazele dizolvate (O2 şi CO2) activează şi accelerează procesele de  coroziune a suprafeţelor metalice, care duc la perforarea recipientelor şi imprimă produselor caracter toxic.

Pentru a evita rămânerea aerului în spaţiul liber al cutiilor de conserve se  recomandă folosirea lichidelor de acoperire fierte, preîncălzirea sau închiderea sub vid.

Fierul şi manganul sunt admise în concentraţii de max. 0,1 mg/l deoarece  pot provoca precipitate în cutiile de conserve sub formă de sulfuri (sulf provenit din ţesuturile vegetale).

Apa în industria laptelui şi a produselor lactate

În această industrie apa este folosită la: spălarea recipientelor, utilajelor şi  produselor, prepararea siropurilor pentru produsele zaharate, prepararea soluţiilor de clorură de sodiu la folosirea brânzeturilor.

Apa de spălare trebuie să fie pură din punct de vedere bacteriologic, să nu  conţină bacterii feruginoase, sulfo-oxidante sau sulfo-reducătoare.

Apa utilizată la spălarea untului nu trebuie să conţină Fe peste 0,5 mg/l, Mn  şi Cu peste 0,1 mg/l, deoarece chiar urme de metale grele pot cataliza în  reacţii de oxido-reducere.

Pentru spălare şi dezinfectare apa se utilizează, în general, după ce în  prealabil s-au adăugat substanţe clorigene.

Apa de saramurare – utilizată în industria brânzeturilor nu trebuie să  conţină spori de mucegai şi bacterii fluorescente, care descompun grăsimea şi duc la apariţia pe produse a unor pete verzi-gălbui, miros neplăcut şi gust amar.

Please follow and like us: