APARATUL EXCRETOR ȘI EXCREȚIA

Aparatul excretor şi excreţia

         Aparatul excretor are rol în eliminarea produşilor de catabolism din lichidul interstiţial care scaldă celulele în mediul extern şi menţinerea compoziţiei chimice a acestuia în limite constante. Se realizează prin colaborarea mai multor organe şi sisteme. Substanţele gazoase se elimină prin plămâni,iar cele solide prin aparatul excretor, piele şi tubul digestiv. Alături de aceste aparate şi sisteme, la eliminarea produşilor de catabolism mai participă şi sângele, care transportă substanţele ce urmează să fie eliminate de la lichidul interstiţial la organele respective.

Alcătuirea aparatului excretor.

Aparatul excretor este format din rinichi şi căile urinare.

Rinichiul

         Rinichii, organe pereche de forma unor boabe de fasole, au un rol esenţial în funcţia de excreţie. Ei sunt organe retroperitoneale , aşezate de o parte şi de alta a coloanei vertebrale, la nivelul ultimelor două vertebre toracale şi al primelor trei vertebre lombare,în niște spaţii numite loje renale. Fiecare lojă este delimitată de o formaţiune conjunctivo-fibroasă numită fascia renală. Aceasta, la rândul ei, este alcătuită din două foiţe, una aşezată înaintea rinichiului numită fascia prerenală (Toldt), şi alta înapoia rinichiului numită fascia retrorenală (Zuckerkandl), care vine în raport cu peretele abdomenului. Rinichiul este fixat în loja renală prin fascia renală, peritoneul parietal posterior şi vasele renale, la care se adăugă presiunea abdominală. Rinichiul are lungimea de 11-12 cm, lăţimea de 5-6 cm şi grosimea de 3-4 cm. El reprezintă două fețe, două margini, două extremităţi sau poli. Fiecare priveşte înainte şi puţin înăuntru, şi o față posterioară, care priveşte înapoi şi în afară. Fața anterioară a rinichiului drept vine în raport cu lobul drept al ficatului.

         Rinichiul are o margine laterală convexă şi o margine medială concavă. El reprezintă o extremitate superioară, numită polul superior şi o extremitate inferioară numită polul inferior. Pe marginea medială se afla hilul renal, o despicătură alungită în axul rinichiului, în care se găsesc elementele pediculului renal (vase, nervi, căi urinare). Hilul se prelungeşte în interiorul rinichiului printr-o scobitură numită sinusul renal, în care se găsesc: ţesut conjunctiv gras, ramificaţiile vaselor renale şi porţiunile iniţiale ale căilor urinare.

         Capsula renală este o formaţiune conjunctivă care înveleşte rinichiul şi care este uşor detaşabilă. Parenchimul renal prezintă pe suprafaţa de secţiune o zonă periferică groasă de 7-8 mm, de culoare brună-gălbuie, care poartă numele de substanţă corticală şi o zonă centrală, de culoare roşie închisă, numită substanţa medulară. Cele două substanţe se întrepătrund între ele neexistând o limită netă.

         Rinichiul primește fibre nervoase vegetative din plexul renal. Aceste fibre ajung la rinichi pe calea vaselor renale. Capsula este inervată de fibre senzitive mielinice.

Căile urinare

         Căile urinare sunt alcătuite din calicele renale, bazinet, uretere, vezica urinară şi uretra.

Vezica urinară

         Vezica urinară este un organ cavitar aşezat în micul bazin, în loja verticală. Ea este numai în partea învelită de peritoneu. Vezica urinară este fixată în loja ei printr-un ligament peritoneal şi prin continuitatea cu uretra şi ureterele. Capacitatea vezicii urinare este de 250-300 ml.

         Din punctul de vedere al configuraţiei externe, vezica urinară prezintă un fund, un corp şi un vârf. Fundul vezicii urinare este situat inferior. Corpul vezicii urinare prezintă o fată anterioară, două fețe laterale şi o față posterioară.

         Peretele vezicii urinare este alcătuit din patru tunici: mucoasa, submucoasa, musculară şi externă. Tunica mucoasă este asemănătoare cu cea a ureterului, fiind alcătuită dintr-un epiteliu de tranziţie sau un uroteliu fără membrana bazală şi un corion. Tunica submucoasă este constituită din ţesut conjunctiv lax, iar tunica musculară din fibre longitudinale, unul mijlociu constituit din fibre circulare şi altul interior format din fibre longitudinale. Tunica externă este alcătuită  la nivelul vârfului vezicii şi în porţiunea posterioară a corpului din peritoneu.

Descarcă referat 7zip

Please follow and like us: