Colesterolul

COLESTEROLULcolesterol

            Colesterolul este un alcool monohidroxilic ciclic nesaturat care se prezintă sub forma unor cristale albe, insolubile în apă şi solubile în solvenţi organici (eter, benzen, cloroform). Acesta în combinaţie cu acizii graşi formează colesterolul esterificat, formă sub care este încadrat în categoria lipidelor. În practică se foloseşte ca emulgator în preparatele cosmetice şi farmaceutice şi pentru obţinerea unor vitamine cu structură înrudită.

            Colesterolul din organism provine din surse alimentare (untură, slănină, gălbenuş de ou, carne de porc grasă) dar este sintetizat şi în organismul uman de către anumite ţesuturi (ficat, intestin, glande suprarenale). Atunci când raţia zilnică nu asigură cantităţi suficiente de colesterol, organismul intensifică biosinteza acestuia. Pe de altă parte, dacă aportul nutritiv furnizează prea mult colesterol sau dacă sinteza sa este exagerată, pentru a se preveni acumularea sa, el este combinat cu acizii graşi, ceea ce îl face mai uşor de suportat de ţesuturi.  În cantităţi mari se găseşte în pietrele de la ficat, de unde poate fi extras.

            Rolurile colesterolului sunt multiple: ia parte la sinteza hormonilor glandelor suprarenale, glandelor genitale, a vitaminei D3 şi a sărurilor biliare. Vitamina D3 este una dintre substanţele biologice cu importanţă vitală pentru organism, a cărei sinteză se realizează la nivelul pielii direct din colesterol, sub acţiunea razelor UV. Un alt rol al colesterolului este participarea sa la alcătuirea lipoproteinelor (forme de transport al grăsimilor sangvine). Prin implicaţiile pe care le are asupra echilibrului biologic, se poate afirma despre  colesterol că este un factor important ce influenţează starea de sănătate.
Factorii care măresc valoarea colesterolului sangvin sunt multipli. Dintre aceştia enumerăm: abuzurile alimentare, consumul excesiv de alcool, tabagismul, stressul, factorii genetici.

Colesterolul se prezintă sub două fracţiuni:

  • HDL-colesterol (high density lipoprotein) sau “colesterol bun” care reprezintă până la 45% din colesterolul total împiedică depozitarea excesivă a colesterolului în vasele sangvine;
  • LDL-colesterol (low density lipoprotein) sau “colesterol rău” reprezintă 55% din colesterolul total; cu cât această fracţiune creşte, cu atât creşte riscul pentru producerea aterosclerozei.

                         Există mari variaţii ale nivelului colesterolului sangvin în raport cu regiunea de pe glob, cu alimentaţia, cu vârsta, sexul. În general, valorile colesterolului sunt mai mici la femei decât la bărbaţi şi cresc până la 60 de ani, după care scad.

Valori crescute ale colesterolului apar după alimentaţie bogată în colesterol (unt, smântână, creier, ouă), în bolile genetice (colesterolul apare de 4-5 ori mai mare), în bolile renale, stress psihic, diabet, după tratamente cu bromuri, iod, salicilaţi, vitaminele A, D.

            Valori scăzute apar în cazurile de post prelungit, inaniţie, eforturi fizice mari, în bolile de ficat, în bolile de sânge, pneumonie, tuberculoză.

Reacţii de identificare a colesterolului în laborator

Pentru identificarea colesterolului se folosesc reacţii de culoare care poartă numele celor care le-au inventat.

            Reacţia Salkowski se bazează pe proprietatea colesterolului de a da cu clorura ferică în mediu de acid sulfuric, o coloraţie roşie.

            Mod de lucru: într-o eprubetă ce conţine 1 ml soluţie cloroformică de colesterol 0,1% se adaugă 2 ml soluţie de clorură ferică 0,084% în acid acetic şi 1 ml acid sulfuric concentrat. Amestecul se agită. Se va observa că după agitare se separă două straturi: unul colorat în roşu (cel superior, cloroformic) şi unul colorat în galben murdar (cel inferior, acid).

            Reacţia Liebermann-Buchard se bazează pe proprietatea colesterolului de a forma cu anhidrida acetică şi acidul sulfuric concentrat, compuşi intens coloraţi în verde.

            Mod de lucru: într-o eprubetă ce conţine 2 ml soluţie cloroformică de colesterol 0,2% se adaugă 1 ml anhidridă acetică. Se adaugă apoi 4-5 picături de acid sulfuric concentrat şi se agită. Apar modificări de culoare roşu-violet-albastru şi în final verde intens şi stabil.

Glucidele

            Glucidele sunt substanţe foarte răspândite în natură, mai ales în regnul vegetal. Deoarece hidrogenul şi oxigenul din molecula lor se găsesc în aceeaşi proporţie ca în molecula apei (2:1), au mai fost numite şi hidraţi de carbon.
Glucidele constituie cea mai mare parte din alimente şi sunt sursa principală de material energetic pentru organism. Utilizarea glucidelor pentru necesităţile energetice este justificată, pe de o parte, de abundenţa lor în natură şi de uşurinţa de a acoperi raţia glucidică; pe de altă parte, de faptul că glucidele se absorb şi se oxidează uşor în organism. Aceste calităţi fac ca ele să fie unica sursă capabilă să furnizeze o energie importantă într-un timp scurt (1g de glucide, prin oxidare în organism, generează aproximativ 4,0 kcal).

Rolul glucidelor

  • Sunt furnizoare de energie rapidă.
  • Sunt implicate în sinteza acizilor nucleici, aminoacizilor, glucoproteinelor, etc.
  • Sunt stocate sub formă de glicogen, sunt stocate în ficat şi muşchi.
  • Îndeplinesc funcţia de substanţe biologic active – heparina, acidul hialuronic,heteropolizaharidele etc.
  • Participă la solubilizarea, transportul şi metabolizarea hormonilor.
  • Sunt folosite la sinteza lipidelor.

Proteine

            Proteinele sunt substanţe nutritive cu o structură complexă şi cu roluri foarte importante în organism. Ele se prezintă ca macromolecule formate din lanţuri de aminoacizi legaţi între ei prin legături peptidice.
Proteinele au rol plastic şi reprezintă 16-19% din greutatea unui adult. Nevoia de proteine este deosebit de acută pentru organismele tinere. Apărarea faţă de bolile infecţioase este puternic influenţată de calitatea şi cantitatea proteinelor din hrană. Numeroase observaţii şi experienţe au arătat faptul că un aport mai ridicat de proteine măreşte rezistenţa organismului faţă de noxe chimice cu care omul vine în contact.

Mineralele

            Multă vreme s-a crezut că materia vie este alcătuită din douăsprezece elemente: azot, calciu, carbon, clor, hidrogen, magneziu, oxigen, fosfor, potasiu, siliciu, sodiu şi sulf. Ulterior, s-a descoperit că mai sunt şi alte elemente care deşi se găsesc în cantităţi mici au totuşi un rol deosebit. Acestea sunt: bor, brom, molibden, magneziu, nichel, titan, zinc, litiu, cobalt, cupru, aluminiu, etc.
Deşi aceste substanţe reprezintă aproximativ 6% din greutatea corporală, totuşi ele joacă un rol deosebit de important în nutriţie. Din cele peste 100 elemente minerale cunoscute, numai 20-21 sunt necesare pentru asigurarea structurilor tisulare şi pentru desfăşurarea normală a proceselor metabolice. Acestea se numesc bioelemente.

[button link=”http://referate.wyz.ro/wp-content/uploads/2013/06/Colesterolul.7z” color=”black” newwindow=”yes”] DOWNLOAD 7zip[/button]

Please follow and like us: