Încălzirea globală

Încălzirea globalăÎncalzirea globală

            Activităţile umane zilnice necesită utilizarea combustibililor fosili (petrol, cărbuni şi gaze naturale) pentru producerea energiei şi pentru transport. Aceste procese conduc la emisii de gaze de seră, în special dioxid de carbon, fiind considerate responsabile pentru afectarea climei. Din peisajul zilnic al lumii nu lipsesc furtuni puternice, inundaţii, secetă şi valuri de căldură.  Din cauza gazelor de seră emise deja în atmosfera, suntem predispuşi la o încălzire cu 1,2- 1,3 ºC a temperaturii în următoarele decenii. Pentru a evita deteriorarea ireversibilă a planetei, temperatura de la suprafaţa pământului nu trebuie să crească cu mai mult de 2°C faţa de nivelul din perioada preindustrială.  Comisia Europeană a declanşat o campanie prin care învaţă consumatorii ce ar putea să facă pentru a opri încălzirea global.

            UE pledează pentru un acord global privind schimbările climatice după 2012. Acesta este motivul pentru care Uniunea lansează un apel la adresa ţărilor dezvoltate pentru a reduce, până în 2020, emisiile generate cu 30% faţă de nivelurile înregistrate în 1990. Responsabilii europeni pledează pentru utilizarea tehnologiilor curate de ardere a cărbunelui, pentru creşterea eficienţei energetice şi pentru promovarea utilizării surselor de energie care protejează mediul.
Dar cum am ajuns aici?

Cartea de identitate a Pământului în secolul al XXI-lea

            Planetă a sistemului solar, cunoscută ca fiind planeta albastră, Terra s-a născut în urmă cu circa 4,6 miliarde de ani, dintr-un nor de gaze şi de praf stelar. Sfera de piatră formată a evoluat de-a lungul timpului, căpătând stratul de aer – atmosfera şi stratul de apă – hidrosfera. Când condiţiile au permis, a apărut învelişul viu al planetei –biosfera.

            Dintre toate învelişurile, atmosfera este cea mai sensibilă, fiind cel mai uşor de tulburat. O serie de activităţi umane au provocat şi provoacă în continuare modificări considerabile ale compoziţiei chimice a atmosferei. Este vorba, în principal, despre gaze precum dioxidul de carbon, metanul, dioxidul de azot, clorofluorocarburile, care absorb radiaţia infraroşie provenită de la Soare, pentru a o reemite, menţinând-o astfel la nivelul straturilor atmosferice. Până la un anumit nivel efectul este benefic, asigurând o temperatură propice menţinerii vieţii în straturile inferioare ale atmosferei terestre. Terra primeşte energie de la Soare. O parte din radiaţia solară incidentă este reflectată de corpurile de pe suprafaţa sa, iar alta este absorbită şi reemisă de către aceleaşi corpuri şi de către particulele atmosferice

 Efectul de seră

            În zilele noastre se produce o accentuare a efectului de seră. Absorbţia radiaţiei infraroşii şi reemisia ei de către moleculele de gaze din atmosferă este multiplicată de foarte multe ori, din cauza factorilor pe care îi puteţi identifica în imagine. Cel mai mare procent din energia electrică consumată de către omenire este produs prin arderea combustibililor fosili. Aceasta are ca efect emisia de CO2 care este eliberat în atmosferă. El contribuie la intensificarea efectului de seră şi a încălzirii globale. La nivel planetar, intensificarea efectului de seră se soldează cu încălzirea atmosferei şi a suprafeţei terestre. Acestea antrenează, la rândul lor, modificări climatice, topirea gheţarilor şi diminuarea permafrostului, ridicarea nivelului apelor marine, apariţia ploilor acide, modificarea regimului precipitaţiilor etc. Emisiile de CO2, metan, NO2 şi clorofluorocarburi în atmosferă s-au intensificat în ultimul secol după cum indică diagramele următoare. Ele duc la intensificarea efectului de seră. Până la o anumită limită, efectul de seră este benefic. După depăşirea lor apar probleme. În tabelul următor apar principalele gaze responsabile de intensificarea efectului de seră şi sursele producerii lor.

Please follow and like us: