MUZICA ÎN VIAȚA ADOLESCENTULUI

Muzica în viața adolescentului

Muzica în viața adolescentului          De-a lungul timpului noțiunea de “muzică” a fost definită atât prin exprimări poetice, subiective, cât și prin teorii științifice cu un caracter obiectiv. Din punct de vedere poetic, muzica își are rădăcinile în natură, fiind caracterizată de zgomotul continuu, ușor și monoton, produs de unele fenomene ale naturii (curgerea apei, foșnetul frunzelor etc.). Din punct de vedere științific, adunătura de sunete, de zgomote, mai exact de vibrații sonore formate prin ciupire, lovire, frecare, sunt cele care stau la baza formării muzicii. Deși cele două definiții ale muzicii par diferite, ele au un elemeunt comun, și anume, importanța care i se acordă materiei în transmiterea sunetelor. Materia este indispensabilă în transmiterea de sunete, așa se explica faptul că sunetele se aud prin pereți dar nu pot străbate un spațiu vidat.

          De ce am optat pentru o mică introducere menită să ne ofere o explicate a noțiunii de “muzică”? Pentru că deseori ne confruntăm cu situația: ”știm, pentru noi, ce este muzica, dar nu știm, pentru alții, să o explicăm”. Studiile științifice au arătat că muzica este întâlnită atât în viața oamenilor, începând cu omul prehistoric – confecționar al fluierului din oasele de animale, cât și în viața animalelor, fiind o modalitate de a comunica între ele (spre exemplu ciripitul păsărilor). În prezent, indispensabilitatea muzicii din viața noastra este produsul facilității ascultării ei.

Ce efect are muzica asupra noastră?

          În ultima vreme, preocuparea pentru a analiza efectul muzicii asupra psihicului individului a crescut, în acest scop realizându-se mai multe lucrări care au pus în balanță arta și psihismul uman. În general, procesele psiho-neuro- fiziologice cu rol în receptarea muzicii sunt comune, întâlnite la fiecare individ în parte (procese senzoriale, acustice, intelectual-afective etc), spre deosebire de efectele muzicii care sunt diferite de la individ la individ, aici diferența fiind dată de ritmul, genul muzical și de ce nu chiar de mesajul care se vrea a fi transmis de melodie dar care este perceput în funcție de viziunea ascultătorului.

          Muzica, în funcție de gen, ne relaxează, având efectul cathartic (eliminator al emoțiilor negative acumulate), ne induce o stare de somnolență, sau dimpotrivă ne poate creea o dispoziție proastă, având un efect psihedelic asupra individului. De asemenea, s-a constatat că muzica ajută la amplificarea sau eliminarea unor stări interioare, favorizează comunicarea între indivizi sau accelereaza bătăile inimii, uneori mișcările corpului acompaniind muzica pe care o auzim (dansul este un exemplu în acest sens). Repetarea acestor efecte imediate vor fi pe parcurs asimilate de psihic acesta considerându-le ca fiind naturale și ale lui de drept. Acest lucru duce în timp la modelarea personalității.

Personalitatea și genul de muzică ascultat

          Fiecare om se bucură la auzul unui anumit gen muzical, a unei anumite melodii, însă se simte deranjat de alte genuri muzicale. Asta poartă numele de “preferință muzicală” în care, antipatia sau simpatia față de o anumită muzică, faptul că apreciem un anumit artist sau nu, este în concordanță cu unicitatea pesonalității fiecăruia.

          În zilele noastre se spune despre tineri că personalitatea le este influențată de către muzica pe care o ascultă, că își fac modele de urmat în viață din artiștii favoriți și că versurile melodiilor devin “crezul” ce îl urmează în viață. Astfel, fiecare adolescent are “ritmul” său propriu, are un “soundtrack” ce reliefează stilul său de viață și un “laitmotiv” pe care îl respectă.

         Dacă vom urmări desfășurarea lucrurilor în societate observăm cum tinerii au început să se regăsească în muzica pe care o ascultă, formându-se, în acest fel, acele grupuri care mai devreme sau mai târziu ajung sa se implice în diferite conflicte (de la conflicte ideologice până la conflicte fizice) întrucât fiecare își susține măreția stilului muzical pe care îl ascultă.

Genurile muzicale și prejudecățile sociale

          Oamenii folosesc în unele situații muzica pe post de “etichetă”, în acest fel încercând să își comnice principiile, atidudinile sau preferințele din propria-i viață. Ceea ce este foarte grav e că pasul până la rasism este foarte scurt. Adolescenții încep astfel să își aleagă grupuri în funcție de genul muzical pe care îl ascultă, să se discrimineze între ei, să se urască doar din motivul apartenenței unor “tabere diferite”.

Unele genuri muzicale și-au dobândit chiar anumite prejudecăți sociale.

          Spre exemplu, muzica rock este asociată unei persoane care poartă îmbrăcăminte în culoarea negru în marea majoritate a timpului, care promovează satanismul, care este mereu supărată și are manifestări violente față de cei din jur. Astfel, în confruntările dintre diferitele tabere, dacă persoanele implicate ascultă rock, automat ele se fac vinovate de coflictul iscat sau de daunele ce se produc. Lucrurile rele ce se întâmplă într-o comunitate sunt de cele mai multe ori puse pe spatele “baiatului ăluia care poartă pantalonii cu turul lăsat și șapca invers” sau “tinerilor ălora care au părul lung și lanțuri la pantaloni”.

          În Colorado, în anul 1999, doi liceeni americani au intrat înarmați în liceul Colombiene, unde învățau, și au pus în pericol 37 de persoane, dintre care 13 au fost ucise, restul fiind doar rănite. După ancheta ce a avut loc s-a aflat că cele două persoane ascultau heavy metal și goth, informație ce a fost imediat preluată de canalele media care au început să acuze mesajele violente din muzica de acest gen. Principalul acuzat a fost artistul Marilyn Manson care, în dorința de a se disculpa de acuzații, a apărut în documentarul lui Michael Moore, intitulat “Bowling for Columbine” spunând că, singurul motiv pentru care este acuzat, este atitudinea rebelă pe care o adoptă.

Please follow and like us: