OBICEIURI ROMÂNEȘTI DE PAȘTE

OBICEIURI ROMÂNEŞTI DE PAŞTE

          Paştele reprezintă sărbătoarea Învierii lui Iisus Christos. Începutul acestei sărbători e văzut chiar în Cina cea de Taină, pâinea şi vinul simbolizând sacrificiul trupului şi al sângelui, ca preţ al răscumpărării.

          În tradiţia ortodoxă, începutul sărbătorii e marcat o dată cu postul de şapte săptămâni.

          O semnificaţie foarte importantă o are Joia Mare din Săptămâna Patimilor. Din această zi, ţăranii încetează lucrul la câmp şi se concentrează asupra casei, a curţii, pentru ca totul să fie curat. Tot în Joia Mare, femeile încep să pregătească pască şi să vopsească ouăle. Potrivit tradiţiei, la miezul nopţii dintre sâmbătă şi duminică, oamenii se trezesc din somn în bătaia clopotelor. Se spală cu apă curată, îşi pun straie noi, iau câte o lumânare şi pornesc către biserică. Acasă le e îngăduit să rămână doar celor foarte bolnavi.

          La biserică, preotul – cu Sfânta Evanghelie şi crucea în mână, urmat de alaiul de credincioşi – iese cu lumânarea aprinsă (Lumina) şi înconjoară biserica de trei ori. Serviciul divin se desfăşoară afară, iar când preotul va rosti „Christos a înviat!” toţi cei prezenţi la acest serviciu religios vor spune „Adevărat a înviat!”. Răspunsul e recunoaşterea tainei Învierii, iar aceasta va fi formula de salut timp de 40 de zile, până la Înălţarea Domnului.

          Cu lumânarea aprinsă, fiecare se întoarce acasă şi face o cruce mică pe peretele dinspre răsărit, afumându-l cu lumânarea, pe care o va păstra tot restul anului.

          Oamenilor le este permis să mănânce bucăţele (pasca/pâinea, ouăle roşii, carnea de miel, sarea şi vinul) abia după ce acestea se sfinţesc şi după ce fiecare persoană participă la Liturghie.

          Se spune că acei care ciocnesc ouă roşii în ziua de Paşte se vor întâlni şi pe lumea cealaltă.

          Prima zi de Paşte trebuie să fie petrecută liniştit, fiind interzisă orice activitate distractivă. În această zi, e interzis şi somnul.

Luni, a doua zi de Paşte, oamenii dau de pomană pentru cei morţi, mergând, în cele mai multe cazuri, la cimitir. O credinţă răspândită printre români e că, timp de o săptămână de la Înviere, porţile Raiului sunt deschise larg. Tocmai de aceea se spune că sufletele celor care mor în Săptămâna Luminată ajung direct în Rai. În funcţie de zonele ţării, există obiceiuri şi obiceiuri.

Tradiţii şi obiceiuri de Paşte în Transilvania

 Poate cel mai de notorietate e unul din zona Transilvaniei, cunoscut sub numele de „stropit”. Potrivit acestui obicei – preluat de la maghiari – băieţii merg în familiile în care există o fată sau mai multe, pe care le stropesc cu parfum, „ca să nu se veştejească”. „Stropitul” este păstrat şi azi şi reprezintă un bun prilej pentru o reîntâlnire cu prietenii, şi, în fond, de distracţie.

În părţile Sibiului, există obiceiul ca de Paşti să fie împodobit un pom (un arbust) asemănător cu cel de Crăciun. Singura deosebire constă în faptul că, în locul globurilor, se agăţă ouă vopsite (fără conţinut). Pomul poate fi aşezat într-o vază frumoasă şi farmecul sărbătorii sporeşte cu o podoabă de acest fel.

În Maramureş, zona Lăpușului, dimineaţa în prima zi de Paşti, copiii (până la vârsta de 9 ani) merg la prieteni şi la vecini să le anunţe Învierea Domnului. Gazda dăruieşte fiecărui urător un ou roşu. La plecare, copiii mulţumesc şi urează gospodarilor „Sărbători fericite”. La această sărbătoare, pragul casei trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru ca în acea gospodărie să nu fie discordie tot restul anului. Sărbătoarea Paștelui își are obiceiurile si tradițiile specifice, în funcție de zonele țării. În Transilvania, datorita confluențelor orientale și occidentale pe care le are regiunea, Paștele a adoptat de-a lungul timpului tradiții specifice atât de la sași, de la maghiari, cât și de la români.

După respectarea Postului Mare, în satele romanești se trăiește solemnitatea Săptămânii Patimilor. In aceasta săptămâna, țăranii încearcă sa încheie toate activitățile gospodărești: pământul să fie arat și semănat, casele să fie văruite. In Miercurea, Joia și în Vinerea Mare femeile pregătesc pasca, mielul si ouăle, a căror încondeiere se distinge in Transilvania printr-o varietate mare de modele si culori. Toate acestea reprezintă elementele purtătoare ale simbolului sacrificiului pascal și al Învierii.

În dimineața primei zile de Paște, în unele sate transilvănene toți membrii se spăla pe față cu apa dintr-un vas în care a fost pus un ou roșu, un ban de argint și o crenguța cu busuioc. Tot în aceasta zi în unele zone există credința că îți va merge bine dacă prima persoană care intră în casă va fi un bărbat.

A doua zi de Paste se distinge în Transilvania prin obiceiul „udatului”. Băieții îmbrăcați în haine tradiționale mergeau odinioară să stropească fetele. Obiceiul stropitului de Paști a fost adus în Transilvania in perioada Evului Mediu de sașii din zona Sibiului si s-a răspândit in toate comunitățile reformate și catolice din Ardeal. Se spune ca fetele care ar fi stropite vor avea noroc tot anul. În trecut, fetele erau udate cu apă din fântână, însă în zilele noastre apa a fost înlocuită cu diverse sortimente de parfum.

Exista si o serie de superstiții pentru perioada de Paste. Se spune, de exemplu, că celui care va dormi in ziua de Paste îi va ploua fânul și se va strica. De asemenea, se spune ca cei care mănâncă miel n-au voie sa dea oasele la câini, ci trebuie să le îngroape sub un măr, iar cojile de ouă se dau pe apă. De Paște cine merge la biserică trebuie să-și pună un ou roșu în sân ca tot anul să fie roșu și frumos, iar fetele să aibă pețitori.

Tot în aceste părți ale țării există și tradiția ca bărbații din sat să se întreacă la ciocnitul ouălor.

Please follow and like us: