SOCIETATEA DEMOCRATICĂ ȘI VALORILE EI

SOCIETATEA DEMOCRATICĂ ȘI VALORILE EI

DEMOCRAȚIA  este un sistem de guvernare caracterizat prin  participarea cetăţenilor la procesul de conducere.

Acest regim politic se defineşte prin:

– separarea puterilor în stat ;         

– alegeri libere ;           

– pluralism

– respectarea  drepturilor şi libertăţilor oamenilor ;

– domnia majorității şi protecţia minorităților.

Cuvântul  DEMOCRAȚIE  a  fost  pentru  prima dată folosit în urmă cu aproximativ 2500 ani și provine din limba greacă în care “demos” înseamnă popor, iar “kratos” înseamnă putere. Prin democraţie se înţelege puterea poporului, conducerea poporului de către popor. Democraţia a apărut în Atena în secolul al VI-lea înainte de Hristos și a cunoscut o dezvoltare deosebită în secolul următor, în timpul lui Pericle.

În Atena, toţi cetăţenii puteau lua parte, în mod nemijlocit, la adoptarea  deciziilor de interes public. Exista o democraţie directă. Cetatea era condusă de un Sfat (Boule) şi de Adunarea Poporului.

Sfatul era alcătuit din 500 de membri, câte 50 de reprezentanţi din fiecare trib teritorial, desemnaţi prin tragere la sorţi, pe o perioadă de un an şi pentru maximum două mandate. Pentru a deveni membru al Sfatului, o persoană trebuie să aibă cetăţenia ateniană, vârsta de minimum 30 de ani şi să promoveze un examen de moralitate.

Adunarea poporului este  alcătuită din chiar societatea în totalitatea ei,  excepţie făcând sclavii, femeile şi străinii, care nu erau consideraţi cetăţeni. Adunarea putea decide prin majoritate simplă asupra oricărei probleme de interes public. Judecăţile se ţineau în faţa unor jurii alcătuite din 501 de membri, care luau hotărâri tot prin vot majoritar.

Democraţia directă a funcţionat aproximativ 200 de ani. Ea a fost posibilă  deoarece în Atena numărul cetăţenilor era mic, iar la întrunirile publice participau, în mod obişnuit, mai puţin de jumătate. Însă,pe măsură ce comunităţile s-au dezvoltat din punct de vedere demografic, conducerea acestora de către toţi cetăţenii nu a mai fost, practic, posibilă. În epoca modernă, locul democraţiei directe a fost luat de democraţia reprezentativă.

Primele state democratice moderne sunt Marea Britanie şi S.U.A., unde  s-a trecut la separarea puterilor în stat şi la alegerea conducătorilor. În Anglia, în 1689, conform Declaraţiei drepturilor, puterea a fost încredinţată unui parlament ales în mod liber de cetăţenii cu drept de vot, iar în S.U.A., în 1787, a fost adoptată prima constituţie modernă. În secolele următoare, sistemul democratic s-a extins în numeroase ţări, indiferent de forma lor de guvernământ.        

Statele actuale au milioane de locuitori, de aceea adunarea tuturor  cetăţenilor, pentru a dezbate diferite probleme şi pentru a lua decizii cu privire la întreaga societate a devenit, practic, imposibilă.

Cetăţenii deleagă puterea unor reprezentanţi pe care îi aleg, din rândurile  lor, pentru a se ocupa de treburile publice. Alegerile legitimează dreptul reprezentanţilor de a decide în locul şi în numele poporului.

Democraţia presupune existenţa unor valori, precum: libertatea,  dreptatea şi egalitatea. Acestea reprezintă idealuri pentru care oamenii au luptat întotdeauna şi în acelaşi timp, repere pe baza cărora s-au creat normele ce reglementează viaţa în societate.

Oamenii trebuie să trăiască în libertate. De aceea statul democratic  garantează şi promovează libertăţile personale, în limite stabilite de lege. Cetăţenii trebuie să aibă dreptul la conduite şi opinii proprii şi totodată, să se bucure de securitatea personală, a domiciliului şi a bunurilor pe care le posedă. Ei trebuie să îşi poată exercita libertatea de a se exprima, precum şi dreptul de a-şi alege conducătorii şi de a decide în probleme de interes public.

În viaţa de zi cu zi, acestea nu sunt uşor de realizat, pentru că, pe de altă  parte, pe terenul libertăţii de exprimare se pot confrunta valori de bază ale democraţiei: credinţele religioase, ideile politice ale unor cetăţeni pot intra în conflict cu ale altora. Pe de altă parte, anumiţi cetăţeni ai societăţii democratice consideră că toate ideile ar trebui exprimate, iar cele valoroase, dezbătute şi puse în practică. Există însă şi persoane care consideră că sunt unii care incită la violenţă şi ură, iar prin urmare, acestea nu ar trebui exprimate. Esenţa democraţiei o constituie participarea cetăţenilor la viaţa publică. Aceasta înseamnă preocuparea cetăţenilor pentru problemele comunităţii, responsabilitate, interes pentru evenimentele sociale majore dezbătute de mass-media şi chiar angajarea politică.

Libertatea şi dreptatea sunt valori la care au visat şi au sperat generaţii de  oameni. Pentru ca libertatea să aibă sens şi să nu se transforme în dominaţia celui mai tare asupra celor slabi, este nevoie de legi care să stăvilească voinţa arbitrală. Libertatea are nevoie de un stat de drept puternic care să o protejeze, în care să domnească legea, şi oamenii să nu se afle la bunul plac al conducătorilor. Ea nu înseamnă absența autorităţii, ci se bazează pe aceasta. Într-un stat democratic, oamenilor le sunt recunoscute şi respectate drepturile, iar autorităţile intervin atunci când se comit nedreptăţi.

Democraţia presupune şi egalitatea în drepturi a cetăţenilor, a  oportunităţilor pe care societatea le oferă, egalitatea în faţa legii. O societate dreaptă asigură membrilor ei şanse egale de reuşita în viaţă, fără privilegii şi fără discriminări. Egalitatea nu înseamnă uniformitate. Oamenii se deosebesc între ei prin capacităţi, educaţie, preferinţe sau priceperi. Diversitatea trebuie acceptată şi respectată, pentru că este un factor important al dezvoltării societăţii şi culturii.

Pentru că democraţia să poată funcţiona, membrii societăţii trebuie să  deţină o cultură politică specifică. În absenţa acesteia, democraţia nu poate supravieţui, instituţiile democratice nefiind suficiente.

Printre avantajele democraţiei se număra următoarele elemente: participarea efectivă a populaţiei la procesul de luare a deciziilor; prezenţa unor elite care guvernează societatea cu sprijinul acesteia, guvernare ce presupune responsabilitate şi limite; prezența mai multor forțe politice legal recunoscute care luptă pentru acapararea puterii politice; structurarea unei ideologii bine definite; organizarea instituţiilor statului pe principiul separaţiei puterilor în stat şi structurarea relaţiilor dintre acestea; existenţa unor principii care stau la baza democratizării, cum ar fi principiul descentralizării, principiul separaţiei puterilor în stat sau principiul autonomiei locale; specificarea exhaustivă a unor drepturi şi libertăţi fundamentale; economie de piaţă unde liberul schimb duce la o dezvoltare economică.

Dezavantajele regimului democratic sunt în esenţa următoarele: existenţa  unui aparat birocratic puternic prin distribuţia de posturi publice în scopul recrutării sau fidelizării clientelei politice; extinderea corupţiei şi necesitatea ocultării ei ce împinge sistemul comunicării politice către disimulare, către minciună.

Statul democratic are rolul de a permite dezvoltarea libertăţilor personale, cărora le trasează nişte limite legale de manifestare şi nu le prescrie ca o reţetă modul de folosire. Ceea ce regimurile autoritare numesc „clişeu liberal” nu e decât imaginea societăţii normale, legătura normală dintre stat şi societate, chiar şi atunci când acest stat nu este unul democratic, adică atunci când puterea politică nu este aleasă liber. Regimurile autoritare se liberalizează mult mai rapid decât un regim totalitar.

Descarcă referat 7zip

Please follow and like us: