Accidentul nuclear de la Fukushima
Una dintre cele mai mari catastrofe nucleare din istorie s-a înregistrat în secolul 21, în anul 2011. Mai mult de 2 ani s-au scurs deja de la acel accident, dar, chiar şi aşa, omenirea resimte încă momentele de teroare ale acelei perioade. Cu atât mai surprinzător este faptul că dezastrul s-a petrecut într-o epocă în care tehnologia este una de vârf, statul Japonia, locul unde s-a petrecut tragedia, făcând parte din rândul celor mai dezvoltate de pe mapamond.
Totul a început în data de 11 martie 2011, ora 14:46, când s-a înregistrat cel mai mare seism din istoria Japoniei şi al doilea de pe continent. Cutremurul a avut epicentrul în nord-estul insulei Honshu, în regiunea Tohoku, având o magnitudine de 9,0 pe scara Richter. Hipocentrul acestuia s-a aflat la est de coasta Tohoku, la o adâncime de doar 24,4 km. Ca urmare, în mai puţin de o oră (15:36), un tsunami a lovit coasta estică a insulei Japoniei, valurile înaintând pe uscat cu până la 10 kilometri! Peste 20.000 de oameni decedaţi/dispăruţi, porturi devastate, oraşe distruse – totul ca urmare a dezastrului.
Un caz particular l-a reprezentat atomocentrala Fukushima Daichii, localizată la 250 de kilometri de Tokyo, finalizată în anul 1976, având 6 reactoare nucleare operaționale. La momentul accidentului, reactoarele 1, 2 și 3 operau la putere maximă; celelalte 3 reactoare erau în revizie tehnică. În ciuda încercării eronate de a recurge la acumulatoarele electrice de rezervă, din pricina impactului cu valurile, reactorul 1 a fost primul care a cedat, din cauza avariei sistemului de răcire (în lipsa unui sistem de răcire, apare riscul supraîncălzirii miezului cu material fisionabil radioactiv, conducând la topirea acestuia și producerea unor explozii). Patru zile mai târziu, în data de 15 martie, autoritățile fac publice informații privind o nouă explozie, dar de această dată la cel de al treilea reactor, urmată de un incendiu la reactorul 4 (aflat în revizie tehnică în momentul impactului). Există multe speculații privind momentul exact când au avut loc exploziile fiecărui reactor, dar cert este că nucleele reactoarelor 1, 3 și 4 s-au topit aproape în totalitate în primele 3 zile de la producerea cutremurului. După două săptămâni s-a realizat stabilizarea celor 3 reactoare, temperatura acestora scăzând sub 80° C spre sfârșitul lunii octombrie în timp ce, în decembrie, s-a anunţat închiderea reactoarelor. Trecând peste noțiunile introductive, analizând consecințele grave ale acestui accident nuclear, al doilea cel mai grav din istoria omenirii după cel de la Cernobîl din 1986, pot fi enumerate o serie de evenimente care relevă puterea devastatoare a naturii și neputința oamenilor privind asigurarea unui habitat lipsit de pericole:
Peste 160 000 de oameni au fost evacuați din localitate și din zonele învecinate ca urmare a riscului ridicat de radiații. Peste 20 000 de oameni au decedat/ ori au fost dați dispăruți.
Cantitatea de cesiu – 137 radioactiv eliberat în aer în urma dezastrului este echivalentă cu cea a 168 de bombe atomice de tipul celei de la Hiroshima (Radioizotopul cesiu-137 are un timp de înjumătățire de aproximativ 30 de ani, fiind foarte toxic, periculos și exploziv, iar izotopii săi prezintă un risc ridicat în caz de scurgere radioactivă)
Fabrica de pigmenți pentru vopseluri Merck KgaA, principala producătoare la nivel mondial, și-a oprit activitatea timp de jumătate de an, conducând la pagube economice de peste zeci de miliarde de euro în cadrul a firme importante de automobile precum Ford, Chrysler, Audi și BMW (fiind localizată la doar 45 de km de atomocentrală, întregul personal al fabricii a fost evacuat din motive de securitate, din cauza riscului de contaminare radioactivă)
Primele mutații biologice s-au înregistrat după aproximativ un an de zile în cazul fluturilor; printre acestea au fost incluse aripile mai mici sau lipsa ochilor. Ulterior s-au descoperit și mutații în cadrul peștilor.
Cantitatea de stronţiu-90 identificată în apele subterane, cât și la nivelul apei Oceanului Pacific din jurul coastei de est a Japoniei, a fost de de 900.000 de becquerel pe litru, adică de peste câteva mii de ori mai mare decât limita maximă admisă
Nivelul de iod 131 radioactiv din vestul Oceanului Pacific a depășit cu peste 7, 5 milioane limita admisă de lege! Ca atare, pescuitul a fost interzis pe coasta estică a Japoniei.
Accidentul nuclear de la Fukushima, alături de cel de la Cernobîl, a fost clasificat la nivelul 7 pe Scara Accidentelor Nucleare. Acest grav incident se mai resimte încă și astăzi. În ciuda insistenței autorităților japoneze de a reporni reactoarele de la Fukushima din motive economice și construirea altor reactoare, marea majoritate a populației se opune.
Accidentul nuclear de la Kyshtym
Un accident nuclear a avut loc pe 29 septembrie 1957, în Rusia, în apropierea Munţilor Ural, la Kyshtym. Acesta este clasat la nivelul 6, ceea ce înseamnă „accident serios”, caracterizat de o scurgere importantă de material radioactiv, care necesita implementarea unor măsuri urgente de contracarare.
Incidentul s-a produs când un sistem de răcire a cedat, cauzând o explozie, în urma căreia o cantitate semnificativă de material radioactiv s-a răspândit în mediul înconjurător. Peste 200 de oameni au murit în urma cancerului produs de expunerea la radiaţii. În jur de 10.000 de oameni au fost evacuaţi din zona afectată de explozie, după ce unele rapoarte ale autorităţilor arătau că au suferit desprinderi ale pielii.
Accidentul nuclear de la Three Mile Island
Accidentul de la Three Mile Island, din statul american Pennsylvania, s-a petrecut pe 28 martie 1979 şi a fost clasat la nivelul 5, adică „Accident cu consecinţe la scară largă”. Reprezintă un eveniment care a dus la eliberarea de substanţe radioactive, dar şi la moartea unor persoane în urma radiaţiilor, după avarierea unui reactor nuclear.
O dereglare a sistemului de răcire şi o eroare umană au cauzat o topire a unei părţi a miezului unui reactor. A rezultat o scurgere radioactivă ce s-a răspândit deasupra mai multor state. Accidentul nu s-a soldat cu morţi sau cu răniţi în rândul muncitorilor centralei sau în rândul comunităţii din jur, cu toate că s-au raportat unele cazuri de contaminare. Aproape 140.000 de oameni au fost nevoiţi să îşi părăsească locuinţele după acest incident.
Accidentul nuclear de la Windscale Pile
Tot un accident nuclear de nivel 5, cel de la Windscale Pile, din Marea Britanie, reprezintă cel mai grav dezastru nuclear cu care s-a confruntat Europa de Vest. Pe 10 octombrie 1957, miezul primului reactor a luat foc, rezultând o eliberare de material radioactiv. Nori de praf radioactiv au fost raportaţi, după incident, şi în Belgia, Germania şi Norvegia. Vânzarea anumitor produse ale fermelor din apropiere a fost interzisă timp de o lună. Materialul radioactiv a determinat apariţia a aproape 200 de cazuri de cancer în Marea Britanie, dintre care jumătate au fost fatale.
Alte accidente nucleare importante au fost cele de la Goiania (Brazilia), când patru oameni au murit, în anul 1987, sau de la Chalk River (Canada), din anul 1952, primul accident de acest fel din istorie. În ultimii 20 de ani au mai avut loc astfel de evenimente la centrala de la Tokaimura (Japonia), în anul 1999, când a murit un om, şi cea de la Tomsk (Rusia), din anul 1993.
În întreaga lume există peste 400 de reactoare nucleare operative, împărţite în 30 de tari. Neatenţia şi greşeala omului sau calamităţile naturale au provocat, însă, dezastre nucleare. Catastrofa de la Cernobîl şi recentele probleme ale centralei de la Fukushima au semănat îngrijorare în rândul multor ţări, care vor să-şi închidă definitiv toate reactoarele nucleare în următorii zeci de ani.
