Fauna Africii nu este săracă. Aici întâlnim o multitudine de vieţuitoare. Astfel aici trăiesc diferite specii de maimuţe, de păsări cu penaj viu şi divers colorat, erbivore de talie mare, carnivore puternice, rozătoare, reptile, insecte felurite, precum şi dromaderul. Se pot enumera: zebre, girafe, cimpanzei, gorile, lemurieni, struţi africani, păuni africani, boa madagascarienis, iguane, lei, elefanţi, okapi, bivol african, varanul de Nil, şarpele african mâncător de ouă, pasărea fantomă, găinuşa perlată, păsări de nectar, sfrâncioc albastru ( numai în Madagascar), şoarecele‑elefant, liliacul Egiptean, pangolinul uriaş, pangolinul de stepă, porcul ţepos, câinele sălbatic african, mangusta, hiena brună, hiena pătată, ghepardul, viezurele cu agăţători, porc furnicar, antilopa palidă, kudu mic, nyala, antilopa vacă, antilopă gnu, gazela damă, gazela dorcas, oaia cu coamă, rinocerul cu bot ascuţit , rinocerul cu bot lat, macacul‑urs, lemur catta (Madagascar), maimuţa cu degete (Madagascar), mandrili, maimuţe cu nas turtit, paviani. Toate aceste sunt specii care pot fi întâlnite numai în Africa, multe dintre ele fiind ocrotite de lege, fiind în pericol de dispariţie.
Solul Africii este direct influenţat de climă şi vegetaţie, astfel devenind şi el foarte variat. Solurile predominante sunt solurile brune‑roşii de savane aride, soluri roşii de savane cu ierburi înalte, soluri roşii‑maronii de păduri tropicale, soluri deşertice şi solurile lateritice podzolite.
Populația Africa este un continent slab populat, cu diferenţe mari ale densităţii între regiunile de coastă şi cele din interior. Africa are o populaţie foarte tânără, jumătate din ea fiind sub 20 ani. Deşi natalitatea este foarte ridicată (45 de naşteri la 1000 de locuitori) nu mulţi copii ating vârsta adolescenţei, deoarece mortalitatea este foarte mare în rândul acestora. Putem spune cu părere de rău că în Africa mortalitatea este cea mai ridicată de pe glob. Cu toate acestea populaţia creşte cu aproximativ 20 de locuitori la 1000 de locuitori într‑un an.
Sunt zone în Africa unde densitatea populaţiei este de peste 200 locuitori/km2, (Egipt pe malurile Nilului), scăzând până la zone nelocuite (Deşertul Sahara). În cea mai mare parte a continentului densitatea populaţiei este de cel mult 10 locuitori/ km2.
Africa, are o populaţie majoritară de rasă neagră, dar reprezentanţii ei se deosebesc foarte mult între ei.
Astfel principalele grupe rasiale sunt:
- Sudanezi
- Bantu
- Bantoida
- Mande
- Guineică
- Semitică ( arabi şi etiopieni)
- Hamitică (cusită, berbera, hausă)
- Pigmei
- Indonezieni în Madagascar
- Englezi, buri şi mulatri (în zona Republicii Sud Africane)
Islamul este religia predominanta în nord, în timp ce în restul Africii se practică atât creştinismul cât şi unele religii locale.
Agricultura africană este o agricultură de subzistenţă. Datorită solurilor şi climei diverse sunt zone în care agricultura este bine dezvoltată şi zone unde este slab dezvoltată. Se cultivă porumb, sorg, mei, ceai, bumbac. Sunt plantaţii de citrice, curmali, arahide, cafea, cacao, tutun, palmieri de ulei, bananieri, cocotieri, iar în unele zone se cultivă orez. În Africa agricultura este ramură de bază a economiei, ea ocupând 70% din populaţie.
Păstoritul este de tip nomad. Animalele crescute sunt ovinele, caprinele, bovine, cabaline şi cămile.
Africa este continentul contrastelor. Sunt zone în care oamenii mor de foame, din cauza războaielor, a sărăciei, a bolilor şi a mizeriei. În alte regiuni tarabele din piaţă sunt încărcate cu fructe tropicale şi diferite zarzavaturi. Solurile fertile, în special pe lângă marile fluvii (Niger sau Voltă) înseamnă şi ferme roditoare, cu produse suficiente pentru piaţa internă şi chiar şi pentru exportul produselor în ţări din Europa şi America de Nord.
Africa este un continent bogat şi în resurse minerale (diamante, aur, platină, magneziu, crom, cobalt, cupru, fosfaţi, cositor, wolfram, vanadiu). Şi totuşi, în ciuda acestor resurse variate şi a zăcămintelor bogate industria africană are dezvoltate doar ramurile extractive şi de prelucrare primară a acestor materii prime, deoarece istoria Africii a făcut ca acest continent să fie până nu de mult împărţit în colonii între marile puteri economice ale lumii.
Industria extractivă s‑a dezvoltat pe zone în funcţie de repartiţia resurselor. Astfel extracţia petrolului în Nigeria, Libia, Algeria, gazele naturale în Algeria, fosfaţii în Maroc, Egipt, Tunisia, fierul în Munţii Atlas, Egipt, Mauritania, Liberia, bauxita în Guineea, cuprul în Zair, Zambia, huilă, aur, platină, crom şi diamante în Africa de Sud.
Energia electrică este slab dezvoltată. Deşi potenţialul hidroenergetic este mare, sisteme hidroenergetice apar doar pe fluviile Zambezi, Congo, Nil şi Niger. În ţările Africii cel mai utilizat combustibil este lemnul.
Datorită diferenţei mari de densităţi a populaţiei de la o zonă la altă reţelele de transporturi s‑au dezvoltat puţin şi nearmonios.
Africa este un continent al contrastelor.
Este continentul unde suprafaţa deşerturilor ocupă aproximativ 11.566.000 km2 din totalul de 29.803.000 km2 (aproape 1/3). Numai deşertul Sahara are o suprafaţă de 7.770.000 km2. Pe acelaşi continent unde este şi cel mai lung fluviu, Nilul cu o lungime de 6.690 km, fluviu care străbate Sahara.
Temperatura maximă aerului de pe glob a fost înregistrată la Azizizah în Libia, pe acelaşi continent unde se află, curios şi gheţari, precum cel numit Helena din munţii Ruwenzori (Zair) cu o suprafaţă de 22 km2.
Tot în Africa s‑a înregistrat un alt record: regiunea cu cele mai mici cantităţi de precipitaţii, în localitatea Wadi Halfa (Sudan), unde între 1891 şi 1900 nu s‑a înregistrat nici o ploaie.
Cel mai mare lac al Africii, lacul Victoria, cu o suprafaţă de 66250km2 este al doilea că mărime pe glob.
Bazinul hidrografic al fluviului Congo este al doilea pe glob, după Amazon, iar debitul sau, de 70.000 m3/s este pe locul doi.
Tot pe locul doi se afla Africa şi în cazul înălţimilor cascadelor sale, prin cascada Tugela din Republica Sud Africană cu o diferenţă de nivel de 948 m.
Dar nu numai clima dă naştere la curiozităţi în Africa dar şi vegetaţia. Astfel doar aici întâlnim o specie de palmier denumit Arborele Călătorului. Din vârful tulpinii se desprinde un evantai gigantic de frunze lungi de 3‑4 m şi late de 1 m, la început întregi, apoi divizate în lăncii neregulate. Tecile frunzelor sunt concave, dispuse în acelaşi plan şi sunt strânse unele într‑altele, formând un rezervor în care se acumulează apa de ploaie.
O altă raritate este Tumboa, o gimnospermă care trăieşte în deşertul Kalahari. Tulpina înaltă de 56‑60 cm are forma unei cupe. Planta poartă numai 2 frunze, opuse, liniare, lungi de 2 m şi late de 1 m. Ele sunt piloase şi persistente în tot timpul vieţii de aproape 100 ani.
Cel mai cunoscut şi cel mai longeviv arbore este Baobabul, care atinge o circumferinţă a trunchiului de 30 m şi unele exemplare deţin recordul de vârstă de aproximativ 5.000 ani.
Astfel putem spune că Africa este un continent diversificat din toate punctele de vedere.
