Chlamydia
Chlamydia reprezintă infecția cu bacteria Chlamydia Trachomatis și este cea mai frecventă boală cu transmitere sexuală în țările dezvoltate. Această bacterie traiește doar în interiorul celulelor și este greu de depistat deoarece adesea decurge fără simptome (dureri la contactul sexual, scurgeri vaginale nu foarte abundente, senzație de înțepături, menstruație neregulată, arsuri în timpul urinării, etc). Ca și gonoreea, chlamydia se transmite prin contactul direct cu mucoasele sau lichidele infecțioase. În ceea ce privește tratamentul, acesta trebuie urmat de către ambii parteneri (indiferent de absența sau prezența simptomelor) și dureaza între 14 – 21 de zile, constând în antibioterapie țintită.
Scabia
Apariția scabiei presupune prezența unui parazit femelă care sapă un canal în piele în care depune 2 – 3 ouă pe zi timp de o lună, ceea ce determină prurit tegumentar și iritarea pielii – leziuni de grataj. Transmiterea acestui parazit se face atât pe cale sexuală, cât și prin contacte curente – gen folosirea în comun de lenjerie și haine. Simptomele sunt reprezentate de mâncărimi (prurit localizat) pe fața interioară a mâinilor, între degete, în regiunea sânilor și a organelor genitale. În privința tratamentului, acesta se aplică atât partenerilor sexuali, cât și persoanelor care coabitează cu cei infectați cu scabia. Lenjeriile și obiectele personale folosite de persoanele infectate necesită dezinfectarea.
SIDA
SIDA este prescurtarea pentru Sindromul Imunodeficientei Dobândite și marchează un deficit a sistemului imunitar dobândit ca urmare a infecției cu virusul HIV. SIDA vă predispune la diferite boli care afectează în mod tipic persoanele infectate cu virusul HIV și pe care in mod normal organismul ar trebui să fie capabil să le combată – infecții oportiniste. Ca toate virusurile, HIV nu are metabolism propriu și necesită o celula gazdă pentru a se putea multiplica. Aceste celule gazdă sunt, printre altele, celulele sistemului imunitar, limfocitele, globulele albe, celule sistemului nervos. Cercetătorii clasifică infecția cu HIV în diferite stadii. Prin SIDA se ințelege stadiul în care sistemul imunitar este foarte slăbit și în care pot sa apară diferite boli și tumori – forme de cancer. Evoluția unei infecții cu HIV diferă de la o persoană la alta. La scurt timp după infectarea cu HIV, acesta începe să se inmulțească foarte rapid, astfel încât în primele săptămâni nu apar de obicei simptome (la început, eventuale stări gripale). După 12 săptămâni de la contaminare, prin testul cu anticorpi, se găsesc anticorpii construiți de virus.
Infecțiile, oportuniste în cazul bolii SIDA, la un organism sănătos uneori nici nu se manifestă sau pot fi combătute cu destulă ușurință. Virusuri nu prea periculoase precum Herpes simplex sau Herpes zoster pot duce la îmbolnăviri grave. Toxoplasmoza, tuberculoza, citomegalia, PcP – o formă a pneumoniei și ciuperca Candida albicans sunt de asemenea boli caracteristice stadiului SIDA.
Porțile de intrare în organism ale acestui virus sunt rănile deschise, suprafețele iritate, zgâriate sau inflamate ale pielii și țesuturile sensibile gen mucoasă vaginală. Lichidele infecțioase prin care acesta se transmite sunt sângele, sperma, laptele de mamă, etc. și nu cele ca saliva, urina, transpirație sau lacrimi.
De reținut!
În ultimii ani, bolile cu transmitere sexuală au crescut ca număr și vor creste în continuare dacă nu se vor lua măsuri drastice pentru combaterea mecanismului care permite propagarea acestor afecțiuni în rândul populației.
Cu toate că s-au luat măsuri pentru combaterea acestor boli și au apărut medicamente noi și eficiente de tratament, numărul acestor boli crește alarmant și apar cazuri noi la o parte însemnată a populației, ceea ce constituie pentru viitor un semn de alarmă.
Probabil factorul social – economic în care ne aflăm la ora actuală, existența prostituției clandestine și a unui “vagabondaj” sexual mai mare permite înmulțirea acestor afecțiuni cu grave consecințe asupra populației și a stării de sănătate.
Contactele sexuale ocazionale mai ales cu persoane necunoscute, îngreunează desfășurarea unei anchete epidemiologice corecte, ceea ce face ca sursa de infecție să nu fie descoperită, acest lucru fiind esențial în stoparea fenomenului de extindere rapidă a bolilor cu transmisie sexuală.
Educația sanitară și antiveneriană a populației la ora actuală lasă de dorit fiind una din metodele cele mai eficace de prevenire și combatere a acestor afecțiuni, ea nu este aplicată în mod corespunzător cu rezultate negative vizibile.
