Antropologia relevă trecerea omului din starea de animalitate la cea de umanitate, fiind condiţionată de trei coordonate esenţiale: starea bipedă, limbajul articulat şi gândirea. Prin acestea, omul se diferenţiază de orice alt animal. Evoluţia omului (ca şi a tuturor speciilor) este considerată continuă şi ascendentă, adică trecerile nu au fost bruşte, de la un nivel mai puţin evoluat (maimuţe) la un altul mai evoluat (umanoizi).
Omul a fost un animal de trib încă de când s-a ridicat în două picioare, acum mai bine de 4 milioane de ani. Mersul biped a avut numeroase avantaje, braţele puteau fi folosite la apucarea obiectelor, însa a avut şi dezavantaje. Era mai dificil să fugă pentru a scăpa de prădători. Însă, prin cooperare, puteau face faţă oricărui prădător.
Timp de 2 milioane de ani, hominizii au trăit în grupuri, asemenea cirezilor de animale ierbivore, iar mai apoi, au devenit adevăraţi vânători (şi încă mai sunt). Trăind în grupuri, instinctele de iubire, compasiune, cooperare, curiozitate şi inventivitate au evoluat odată cu ei. Instinctele erau necesare ca specia să poată supravieţui. În timp ce instinctele nu se pot modifica prin educaţie, comportamentul lor putea fi modelat de semeni. Intelectul s-a dezvoltat încet, timp de 4 milioane de ani, odată cu dezvoltarea uneltelor şi a vieţii din ce în ce mai complexe pe care o trăiau.
Oamenii şi-au dezvoltat în timp caracteristici care îi deosebesc total de alte specii. Hominidul timpuriu Australopithecus afarensis a început să meargă vertical în urmă cu 3 milioane de ani. Acest lucru s-a întâmplat din cauza schimbărilor climatice de pe glob din timpul erelor glaciare, care au dus la rărirea pădurilor şi răspândirea stepelor cu grupuri izolate de copaci. Primatele mari arborescente erau dezavantajate comparativ cu cele terestre, care aveau mersul vertical, puteau să-şi caute hrana pe pământ, puteau vedea teritorii deschise şi folosi unelte.
Hominizii timpurii (Homo habilis) au creat şi folosit unelte simple de piatră în urmă cu circa 2 milioane de ani, într-o epocă în care creierul lor mai mare decât al altor specii de primate le permitea acest lucru. Homo habilis vâna animale pentru a se hrăni, dar aduna şi fructe sau rădăcini.
Homo erectus, mai mare, s-a dezvoltat în urmă cu 1,5 – 2 milioane de ani şi a fost prima specie de om timpuriu care s-a mutat din Africa în regiuni de climă nordică. Unul dintre motive ar putea fi creşterea consumului de carne, care l-a determinat să caute locuri de vânătoare mai bune. Se presupune că folosirea focului ar fi jucat un rol important în aceasta migrare.
Robustul neandertalian (Homo neanderthalensis) şi omul modern, mai înalt şi mai slab (Homo sapiens) s-au dezvoltat din aceste specii de hominizi timpurii. Se pare că oamenii moderni au apărut în urmă doar cu 130 000 ani, în Africa.
Specia umană s-a răspândit apoi pe tot globul datorită schimbărilor geo-climatice şi a progresului tehnologic. Pornind din Etiopia, valea Omo şi Hadar, Homo sapiens s-a răspândit, 100 de mii de ani după Homo erectus, în întreaga Africă, Asia de Sud şi respectiv Europa de sud. În perioada Paleoliticului superior, Homo sapiens a ajuns până în nordul Europei. America a fost populată probabil în timpul glaciaţiei de acum 20 – 30.000 de ani, în mai multe etape, dintre care ultima acum 12.000 – 10.000 ani.
Fosilele descoperite ne-au arătat că au existat două mari migraţii, sprijinind modelul “out of Africa” (sursa: revista “Science” a adus ipoteza că au existat două rânduri de migraţii, după ultimele studii ale ADN-ului). Specia noastră, Homo sapiens, se pare că îşi are originea în estul Africii, cele mai vechi fosile datând de acum 200.000 de ani. Homo sapiens a migrat către nordul Africii acum 100.000 de ani. Această etapă a fost denumită “Out of Africa II”.
Deşi fiinţele umane au în comun multe trăsături biologice cu alte organisme, în special cu mamiferele, caracteristicile lor unice le fac să fie una dintre cele mai dezvoltate specii de pe Pământ.
Aşa cum nici o altă fiinţă n-a mai făcut-o vreodată, oamenii au dat formă propriei vieţi, modificând mediul în care trăiesc şi lucrurile vii din el. Se deosebesc de alte animale prin mersul vertical (biped), capacitatea uriaşă de a învăţa, vorbire, scriere, citire, gândire abstractă, conştiinţă de sine, creativitate, diversitate culturală.
