Aparatul reproducător feminin
Alcătuirea aparatului reproducător feminin:
Mons Veneris sau Muntele lui Venus este un înveliş de ţesut gras care acoperă osul pubian sub abdomen dar deasupra labiilor. Acesta este sensibil din punct de vedere sexual la unele femei şi protejează osul pubian de şocurile din timpul actului sexual.
Labiile superioare: sunt buzele exterioare ale vulvei alcătuite din ţesut gras care înconjoară vulva de la Muntele lui Venus către perineum. Acestea sunt acoperite de obicei cu păr pubian şi conţin numeroase glande sudoripare şi glande cu secreţii uleioase şi se spune că mirosul acestora este foarte excitant.
Labiile inferioare: buzele interioare ale vulvei, părţi subţiri de ţesut din interiorul labiilor superioare care învelesc şi protejează vaginul, uretra şi clitorisul. Aspectul labiilor inferioare poate varia de la caz la caz, mici şi ascunse în interiorul labiilor superioare sau mări care ies în evidenţă. Cea mai folosită comparaţie a acestora este cu o floare. Şi labiile superioare şi cele inferioare sunt sensibile la atingere.
Clitorisul: este oval, mic, alb în partea de sus a labiilor inferioare fiind un ţesut spongios care este foarte sensibil. Clitorisul este protejat de un înveliş clitoridian asemănător labiilor inferioare. În timpul excitării clitorisul se poate mări iar învelişul se poate retrage pentru a-l face mai accesibil. Clitorisul diferă ca dimensiune de la o femeie la alta.
Uretra: deschiderea uretrei se afla chiar sub clitoris. Nu este legată de sex sau reproducere ci este locul prin care trece urina. Uretra este conectată la vezica urinară. Deoarece uretra este atât de aproape de anus este indicat ca femeile să se şteargă dinspre faţa spre spate pentru a evita riscul unei infecţii a vaginului sau uretrei.
Vaginul şi himenul : deschiderea vaginului se află sub cea urinară. În timpul stimulării sexuale un ţesut erectil ce se afla de o parte şi de alta a vaginului se iriga cu sânge. Întreaga zonă devine umedă. Muşchii pelvieni se contractă şi apoi se relaxează în timpul orgasmului. Între una şi două treimi din deschiderea vaginală este acoperită de himen până când acesta este rupt în timpul actului sexual sau printr-o penetrare cu un alt obiect sau chiar în timpul mersului pe bicicleta sau călare. Vaginul se află între uretră şi rect. Dacă o femeie nu este excitată pereţii vaginali se ating. Când vaginul este stimulat un lichid alunecos este produs şi vaginul se dilată sau se deschide. Vaginul se poate dilata suficient cât să permită naşterea unui copil. Din acest motiv nu există un penis prea gros pentru un vagin. Vaginul se întinde de la deschiderea vaginală către cervix (deschiderea către uter). Dimensiunea medie a canalului vaginal este de aproximativ 8 cm poate 10 cm pentru femeile care au născut. Poate părea puţin faţă de dimensiunile unui penis dar în timpul excitării cervixul se ridică şi fornixul se poate întinde înspre interiorul corpului atât cât este necesar pentru ca penisul să poată pătrunde. După terminarea actului sexual vaginul se contractă şi permite cervixului să revină în interiorul fornixului care are forma unei cupe reţinând perfect sperma. La fiecare capăt al deschiderii vaginale se afla glandele lui Bartholin care produc cantităţi mici de lichid lubrifiant pentru a menţine umede labiile inferioare în timpul excitării. În continuare se află glandele himenului care secretă lichid lubrifiant pentru întreaga lungime a canalului vaginal.
Perineul: este o scurtă porţiune de piele ce porneşte de la partea inferioară a vulvei şi ajunge până la anus. Acesta se rupe de obicei în timpul naşterii pentru a permite ieşirea copilului iar acest lucru este aparent normal. Există doctori care taie perineul chiar înainte de naştere deoarece consideră că ruptura ce se produce în timpul naşterii este mai dureroasă decât o intervenţie chirurgicală, dar statisticile arată ca o astfel de practică poate creşte riscul unei infecţii.
Cervixul: este deschiderea către uter. Acesta variază în diametru de la 1 mm la 3 mm depinzând în ce fază a ciclului menstrual se află când se face măsurarea. Cervixul este uneori acoperit cu mucus cervical pentru a-l proteja de infecţii; în timpul ovulaţiei acest mucus devine un lichid subţire pentru a permite trecerea spermei.
Uterul: reprezintă principalul organ de reproducere feminin. Căptuşeala uterului se numeşte endometrium, care creşte şi se modifică în timpul ciclului menstrual pregătindu-se astfel pentru a primi un ovul fecundat. Uterul este alcătuit din muşchi puternici care ajută la împingerea în afară a copilului în timpul naşterii.
Ovarele: Îndeplinesc două funcţii: secretarea estrogenului şi progesteronului, hormonii sexuali feminini, şi producerea ovulului matur. La naştere, ovarele conţin aproape 400.000 de ovule şi acestea sunt toate ovulele pe care o femeie le va avea. Oricum numărul este mai mult decât va avea nevoie o femeie, din moment ce numărul de cicluri menstruale este aproximativ de 500. După ce ajunge la maturitate un singur ovul coboară pe tubul falopian, o călătorie de 3 sau 4 zile aceasta fiind perioada de fertilitate maximă a unei femei şi în care o sarcină poate apărea. Ovulele care nu sunt fecundate sunt eliminate în perioada de menstruaţie.
