Aparatul respirator
Aparatul respirator este compus din totalitatea organelor care asigura mecanismul respiraţiei: al ventilaţiei pulmonare şi al hemostezei (schimburile de gaze de la nivelul alveolelor pulmonare)
Aparatul respirator împreună cu aparatul digestiv permit intrarea din mediul extern în organism a substanţelor chimice necesare funcţionării normale a celulelor.
Există 2 faze ale respiraţiei:
- prima fază a respiraţiei se desfăşoară la nivelul plămânilor – respiraţia externă sau pulmonara
- faza a doua are loc la nivelul celulelor şi se numeşte respiraţie internă sau celulară. La nivelul celulelor se desfăşoară procesele de oxidare lentă a substanţelor organice simple, rezultate în urma digestiei, rezultând energia necesară funcţionării organismului şi produşi de dezasimilaţie ce sunt eliminaţi pe diferite căi.
Aparatul respirator este format din:
Căile respiratorii superioare
- Nas – formaţiune mediocefalică cu caracteristici specifice fiecărui individ, cu dublu rol – respirator şi olfactiv. Aerul inspirat prin nas ajunge în plămâni. Mucusul vâscos şi perii aflaţi în nas au rol de filtrare a impurităţilor din aer. La om prin inspiraţie sunt folosite nările alternativ (la un interval de 20 -30 de minute), permiţând astfel regenerarea mucoasei nazale.
- Cavitatea nazală – este împărţită în 2 cavităţi numite fose nazale de un perete median (septul nazal). Fosele nazale comunica cu exteriorul prin 2 orificii (narine), iar cu faringele prin 2 orificii largi (meaturi nazofaringiene). Cavitatea nazală este căptuşită cu o mucoasă foarte vascularizata şi împărţită în 2 regiuni: mucoasa olfactivă ce se afla în partea superioară şi mucoasa respiratorie, aflată în partea inferioară.
Faringe – organ musculos căptuşit cu o mucoasă, care reprezintă locul de încrucişare a căii respiratorii (laringele) cu cea digestivă (esofag). Faringele este delimitat în partea superioară de cavitatea bucală prin baza limbii, amigdale, arcul palatin, iar de cavitatea nazală de coanele nazale. Ieşirea postero-ventrală din faringe se realizează pe de o parte prin laringe continuat cu traheea, iar pe de altă parte prin esofag.
Căile respiratorii inferioare
Laringe – este un organ cartilaginos, căptuşit cu o mucoasă în interior, situat între laringe şi trahee. Laringele, pe lângă rolul de protejare a căii respiratorii, este şi un organ al fonaţiei. În faringe sunt situate coardele vocale.
Epiglota – cartilaj elastic care împiedică pătrunderea alimentelor în plămâni, în momentul înghiţirii
Trahee – conduct fibrocartilaginos care continuă laringele, situat înainte de esofag şi terminat în torace la nivelul vertebrei a 5-a toracale prin două ramuri de bifurcaţie numite bronhii. Traheea are o lungime de 11-13 cm şi un diametru de aproximativ 2 cm.
Plămânii
Plămân – organ pereche cu rol în respiraţie, care furnizează oxigen întregului corp şi elimina dioxidul de carbon din sânge.
Bronhii – 2 canale ce transporta aerul intre trahee şi plămâni
Bronhiole – ramificaţii ale bronhiilor în lobul pulmonar, care se termină cu alveolele
Alveole pulmonare – saci care se umplu cu aer şi la nivelul cărora se face schimbul de oxigen cu dioxid de carbon. Fiecare plămân conţine aproximativ 300 milioane de alveole
