Apa şi proprietăţile ei
Apa pură este o combinaţie chimică bine definită între oxigen şi hidrogen, care, la presiunea de 760 mm col Hg şi temperatura T>0°C (4°C), se prezintă ca un lichid incolor, transparent, fără gust şi miros; în strat gros, apa este uşor colorată în albastru.
Cu toate că peste 2/3 din suprafaţa globului pământesc este acoperită cu apă, ca urmare a creşterii populaţiei (rata mondială de 19%) şi a intensificării formelor de consum, se estimează o dublare a consumului de apă dulce în mai puţin de 35 ani.
În actualul sfârşit de secol şi cu predilecţie în ultimul deceniu se ridică din ce în ce mai numeroase semne de întrebare referitoare la raportul resurse de apă dulce – consum, care reprezintă tot atâtea avertismente pentru a se recurge la măsuri ferme de înlăturare a risipei de apă, în ciuda faptului că natura pare a pune la dispoziţie cu largheţe acest bun mondial şi naţional.
Statisticile ONU, ale căror rezultate au fost prezentate în cadrul Conferinţei de la Mar de Plata – Argentina, evaluează volumul total de apă existent pe planetă, la 1400 mil. km³, din care oceanul planetar reprezintă 1362,2 mil. km³ (97,3%), iar diferenţa de 37,8 mil. km³ (2,7%) o reprezintă apa dulce.
Dacă se are în vedere faptul că numai 0,46% din volumul de apă dulce poate fi utilizat direct, restul fiind reprezentat de vaporii de apă din atmosferă, gheţari etc., apa dulce disponibilă pentru utilizare reprezintă de fapt numai 0,0124% din întreaga cantitate de apă a planetei.
Ţara noastră ocupa locul 21 în Europa în privinţa resurselor de apă formate pe teritoriu (37 miliarde m³/an – 1800 m³/an. loc.) şi locul 11 dacă se au în vedere resursele totale de apă, inclusiv cele în afara graniţelor ţării (205 miliarde m³/an).
Rămâne un semnal de alarmă pentru întreaga omenire perspectiva lipsei de apă într-un viitor nu prea îndepărtat, faţă de care Raymond Furon, referindu-se la populaţia anului 2000, spunea „Unii pot să gândească că acestor oameni le va fi greu să-şi procure hrana, dar nimeni nu bănuieşte încă viitoarea lipsa de apă: este o gravă eroare”.
Caracteristicile chimice ale apelor naturale
Pentru a aprecia calitatea unei ape, pe baza buletinului de analiză întocmit, este necesară detalierea principalelor caracteristici ale apei, indicate de acesta. Reacţia apei după natura şi cantitatea substanţelor minerale dizolvate în apă poate fi acidă, alcalină (bazica) şi neutră.
Aceasta clasificare se face în funcţie de concentraţia ionilor de hidrogen existenţi într-un litru de apă şi se exprimă prin indicatorul pH.
În funcţie de indicatorul pH, apele pot avea reacţie neutră (pH=7), reacţie alcalină (pH>7) sau reacţie acidă (pH<7).
Duritatea apei reprezintă caracteristicile ce le conferă apei compuşii de calciu şi magneziu aflaţi în soluţie. Se consideră că un grad de duritate este echivalent cu 10 mg CaO conţinut într-un litru de apă. După natura substanţelor conţinute, duritatea poate fi: temporară şi permanentă, împreună formând duritatea totală.
Duritatea temporară se datoreşte bicarbonaților şi poate fi eliminată prin fierberea apei: duritatea permanentă este dată de compuşi de calciu şi magneziu, care nu se elimină prin fierbere.
Este cunoscut faptul că o apă dură cu duritate temporară mai mare de 12 grade (apa dulce) este greu digerabilă, fierbe anevoios alimentele (întăreşte legumele), sporeşte consumul de săpun şi detergent la spălatul rufelor, iar unele alimente chiar nu pot fi consumate dacă au fost fierte într-o asemenea apă (ex. fasolea).
Apa cu duritate mare, folosită în instalaţiile de încălzire, micşorează randamentul caloric al acestora prin depunerile sub formă de crustă pe care le produc.
În cazul cazanelor cu fascicul de ţevi fierbătoare, prin formarea crustei şi apoi fisurarea ei pe alocuri (ceea ce face ca apa să ia contact brusc cu peretele fierbinte al ţevii) se pot produce explozii ale ţevilor şi deci deteriorarea cazanului.
În cazul instalaţiilor de apă caldă pentru consumatorii individuali, duritatea apei trebuie să fie o caracteristică bine cunoscută pentru a se putea lua eventualele măsuri de dedurizare prealabilă în scopul protejării cazanelor de încălzire şi deopotrivă pentru sporirea randamentelor termice ale acestora.
