APELE NATURALE
Rolul apei
Apa, ca şi aerul, e un factor de mediu indispensabil vieţii. Apa se găseşte totdeauna acolo unde există viaţă şi formează substanţa cea mai răspândită pe Pământ. Apă proaspătă este o resursă finită, esenţială pentru existenţa umană, pentru agricultură şi industrie. Fără apa proaspătă şi în lipsa cantităţii şi calităţii ei, dezvoltarea durabilă nu va fi posibilă. Apa a avut un rol de prim ordin în apariţia vieţii pe planeta noastră şi continuă să aibă un asemenea rol pentru că:
- apa constituie factorul de care depinde productivitatea plantelor şi animalelor;
- ea intră în constituţia tuturor organismelor animale şi vegetale, toate schimbările organismului cu mediul şi implicit menţinerea vieţii acestuia petrecându-se prin intermediul apei;
- înlesneşte şi reglează procesele fizico-chimice din celule, difuziunea substanţelor nutritive în celule şi ţesuturi, procesele de digestie, absorbție, circulaţie şi hrănire a celulelor;
- procesul de fotosinteză pe care îl îndeplinesc plantele verzi, prin care acestea sintetizează substanţa organică din săruri minerale, nu poate avea loc în afara apei;
- apa transportă în interiorul organismelor, sub formă de soluţii sau suspensii, diferite substanţe din mediul extern şi tot ea vehiculează spre exterior toate resturile de substanţe de care organismul nu mai are nevoie;
- reglează căldura organismelor prin evaporarea la suprafaţă etc.
Importanţa apei pentru viaţa omului reiese şi din faptul că fără mâncare acesta poate rezista circa 40 de zile, în timp ce fără apă nu poate trăi mai mult de 4 zile şi numai rareori 7-8 zile. Necesarul mediu de apă pentru metabolism al unui om normal e de 2,5 l/24 h. Plantele conţin apă până la 95% din greutatea lor, animalele mari şi omul între 60-70%.
Forma apei
Apa în natură exista sub următoarele forme: apa de suprafaţă (gheţari, oceane, mari, fluvii, râuri, lacuri) şi apa subterană (straturi acvifere şi izvoare).
În mod obişnuit, în natura apa se găseşte într-un circuit continuu. Astfel, apa din râuri, lacuri, mări şi oceane se evaporă şi trece în atmosferă sub formă de vapori alcătuind apa atmosferică. Aceasta este purtată de curenţii de aer până atinge zone mai reci, când condensează şi cade la suprafaţa solului sub formă de apă meteorică. Odată ajunsă la sol, apa poate întâlni un strat permeabil, pe care îl străbate cu uşurinţă până la un altul impermeabil, rămânând la suprafaţa acestuia din urmă şi formând apa subterană. În cazul în care suprafaţa solului este impermeabilă, apa meteorică, împreună cu cea subterană, ajunsă la suprafaţă prin curgere în sol, formează apa de suprafaţă. În natură, apa nu exista în stare pură, ea conţine: gaze, substanţe minerale şi organice dizolvate în suspensie.
Pe glob, apa e distribuită după cum urmează:
| Apa oceanelor şi mărilor | 1.362.000.000km3 |
97,3% |
| Apa dulce | 38.000.000km3 |
2,7% |
| Calote polare şi gheţari | 29.336.000km3 |
77,20% |
| Apa subterană şi umiditatea solului | 8.512.000km3 |
22,40% |
| Lacuri şi bălți | 113.000km3 |
0,35% |
| Atmosferă | 15.200km3 |
0,04% |
| Râuri | 3.800km3 |
0,01% |
| Total | 1.437.980.000 km3 |
100,0% |
În afară de faptul că se poate găsi în cele trei stări de agregare: solidă, lichidă şi gazoasă şi că trecerea între aceste stări constituie repere fixe de temperatură, apa este o substanţă cu caracteristici deosebite care explică existenţa ei la suprafaţa globului în cantităţi uriaşe.
Aceste caracteristici sunt:
- densitatea maximă (0,9999) la +3,98 oC;
- creşterea de volum la solidificare;
- tensiunea superficială foarte ridicată;
- căldura specifică foarte mare;
- căldura lentă la topire considerabilă.
