Grupurile formale / informale
Grupurile informale sunt acele grupuri care sunt rezultatul asocierii unor indivizi în urma unor relaţii preferenţiale, interpersonale şi care nu dezvoltă nici un fel de structuri oficializate.
Structura internă acestor grupuri este neoficială, ea putând fi identificată cu ajutorul tehnicii sociometrice.
Un grup informal nu dispune de nici un fel de realitatea oficială, liderul său este acceptat în mod tacit de către membrii grupului şi perceput ca cel mai în măsură să asigure satisfacție interioară grupului. Grupul formal este un grup constituit pe baza unor decizii, dispoziţii în vederea desfăşurării unor activităţi speciale.
Structura internă a grupului este formal stabilită şi este dependentă de sarcinile specifice ale grupului, de activităţile pe care membrii acestora trebuie să le îndeplinească. Această structură este exprimată grafic sub forma organigramei grupului.
Relaţiile dintre membrii grupului sunt oficial stabilite, respectarea lor fiind obligatorie pentru toţi membrii grupului. Existenţa acestor relaţii formale nu exclude existenţa şi a unor relaţii informale. Aceste relaţii informale nu se por substitui celor formale. De asemenea un grup formal dispune de norme de conduită oficial stabilite, a căror încălcare are drept rezultat sancţiuni oficial stabilite.
Liderul grupului formal, denumit liber oficial sau de drept, este numit sau ales după procedeul formal, având drepturi şi obligaţii formal stabilite. Un asemenea lider dispune de autoritate.
Grupările formale pot acţiona în afară şi individual de grupurile formale, fie în interiorul acestora.
Din punct de vedre sociologic o importanţă aparte o au grupurile informale. Această importanță derivă din faptul că aceste grupuri, beneficiind de o coeziune informală puternică generată pe o relaţie pe baza căreia s-au constituit, pot avea o influenţă negativă sau pozitivă asupra grupurilor formale în cadrul căreia acţionează. Influenţa poate fi negativă atunci când normele şi valorile grupului informale şi interesele acestora vin în conflict cu cele alea grupurilor formale în care acţionează. Influenţa poate fi negativă şi atunci când în cadrul unui grup formal acţionează mai multe grupuri informale aflate în relaţii conflictuale.
Este necesară cunoaşterea acestor grupuri informale care activează în interiorul unui grup formal cu scopul diminuării unor informații negative sau cu scopul folosit forţei acestor grupuri pentru potenţarea grupului formal, pentru creşterea importanței acestuia.
Grupurile de apartenenţa/referinţă
Prin grupurile de apartenenţă înţelegem acele grupuri asupra cărora individul le aparţine şi în legătură cu care el foloseşte apelativul ”al meu/nostru”
Orice individ aparţine simultan sau consecutiv mai multor asemenea grupuri de apartenenţă. Apartenenţa la un grup pentru a fi efectivă implică identificarea cu grupul respectiv, internalizarea normelor şi valorilor specifice.
Apartenenţa la un grup poate fi materială atunci când individul face parte ca membru din grupul respectiv sau poate fi ideologică atunci când individul fără a fi membru al grupului se identifică cu acesta însuşindu-şi normele acelui grup.
Grupul de referinţă este acel grup exterior celui de apartenenţă şi la care individul se raportează. Aceste grupuri de referinţă pot fi de două tipuri:
- grupuri comparative – servesc ca termen de comparaţie;
- grupuri normative – constituie standarde pentru grupurile în cauză.
Aceste grupuri de referinţă pot fi pozitive atunci când ele reprezintă standarde dezirabile care se doresc a fi atinse sau depășit sau grupări negative care reprezintă modele indezirabile care nu numai că nu sunt de urmat, dar trebuie evitate sau respinse.
Aceste grupuri de referinţă normativă au rol decisiv în procesul de socializare, pentru că normele acestuia pot veni în conflict.
Grupurile cu scop
Sunt larg analizate de Szepanschi care consideră că deşi orice grup are un scop, grupurile cu scop sunt acelea special constituite pentru atingere unui scop anume şi care îşi încetează activitatea în momentul în care scopul a fost atins.
Deoarece scopul nu este altceva decât concretizarea unor interese, ele poartă acest nume.
Ele pot acţiona ca grupuri de presiune atunci când ele încearcă prin diverse mijloace să se impună în faţa altor grupuri sau asupra unor organizații oficiale în vederea satisfacerii anumitor interese.
În mod frecvent acel lucru se face în dauna intereselor altora. Presiunea exercitată de un grup pentru satisfacerea unor interese poate fi de mai multe tipuri:
- presiune licită / ilicită
- presiune formală oficială/informală
- presiune puternică/slabă
- presiune continuă/intermitentă
Natura presiunii exercitată depinde de mai mulţi factori:
- de natura sau importanţa intereselor care se cer a fi promovate;
- de forţa de care dispune grupul care exercită această presiune, de mijloacele existente ale acestora;
- de rezistenţa la presiune a grupurilor, instituţiilor, organizațiilor asupra căreia de face presiunea.
