- În multe sate româneşti ( de exemplu în cele maramureşene ), în seara de Crăciun ( ca şi-n noaptea de Sfântul Andrei ) se ung cu usturoi vitele şi grajdurile, pentru ca să nu vină cumva strigoii pe acolo şi să le omoare, moroii şi alte duhuri necurate. Usturoiul se pune în coarne, pe frunte, pe spate, făcânduli-se vitelor semnul crucii. Se mai ung si oamenii cu usturoi în frunte, la coate şi-n genunchi, precum şi uşorii şi ferestrele, pentru a se îndepărta demonii nopţii.
- În dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm pe faţă cu apă curgătoare, luată anume dintr-o vale, în care punem şi o monedă de argint, pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul, feriţi de bube şi beteşuguri, care vor merge pe … vale, in jos.
- Femeia care face colacii pentru Crăciun, se duce în grădină cu mâinile pline de aluat şi zice către fiecare pom aşa : ,,Măr ( păr, prun etc.), astfel de rodnic să fii cum stă aluatul pe mâinile mele ‘’.
- Tot în seara de Crăciun până la Anul Nou, fetele care doresc să-şi cunoască viitorul lor ursit, iau din fiecare mâncare câte puţin şi pun într-o ulcică. Mai apoi, în seara de Anul Nou, înconjoară goale casa de 9 ori ; a noua oară, uitându-se pe fereastră, îl văd pe cel adorat mâncând din ulcică.
- Prin unele părţi, este obiceiul ca în ziua de Ajunu al Crăciunului, dascălii tineri bisericeşti să umble cu Icoana. Este vorba de o icoană pe care este zugrăvită naşterea lui Isus Cristos, în mijlocul staulului. Intrând în casă, unul din dascăli aşează marginea de jos a icoanei pe piept, ţinând mâinile pe cele două colţuri de sus şi începe a cânta troparul naşterii Mântuitorului.
- Un alt obicei, răspândit mai cu seamă în Moldova, este Sfințirea Mesei de Ajun. Această datină de a umbla preotul cu Ajunul ca să sfinţească masa şi să vestească enoriaşilor Naşterea Domnului este foarte veche. Prin nordul Moldovei, se pregăteşte masa pentru Ajunul Crăciunului cu mâncăruri de post. Nimeni n-are voie să descopere masa până nu intră preotul pe uşă. Preotul blagosloveşte masa de post, gustă primul din bucate, apoi cei ai casei.
- În vechime, la curţile noastre domneşti, era şi obiceiul numit Orații, devenite ,,uraţii’’ de la ,,a ura’’. Cărturarul Dan Simionescu srie în legătură cu această datină voievodală : ,,În prima zi de Crăciun Domnul avea obiceiul să cheme la masă pe boieri. La masă Mitropolitul ridica paharul cu vin, făcând oraţii pentru a slăvi pe Dumnezeu şi pentru sănătatea familiei domnitoare. A doua zi de Crăciun, obiceiul oraţiilor se continua astfel : veneau la palatul domnesc dascălii şcolilor cu discipolii lor, care rosteau oraţii întâi în greceşte şi apoi în româneşte…’’
Ajunul Crăciunului
- În ajunul Crăciunului, se agită fetele mari, ca să-şi viseze ursitul, adică viitorul soţ. Astfel, fata pune, sub perna pe care va dormi, toate lingurile cu care a mâncat la masă, aşa cum au rămas ( nespălate ). Tot aşa, după ce s-a spălat, îşi pune săpunul şi piaptănul sub pernă. De obicei, se adună la o casă mai multe fete şi, una după alta, iau câte o sămânţă de cânepă şi, după ce o înfig într-un ac, o pun deasupra unei lumânări aprinse. Dacă sămânţa pocneşte, atunci fata se va mărita cât mai curând ; dacă nu, va trebui să mai aştepte. Dacă în ziua de Ajun se decide o căsătorie, atunci perechea aceea va fi foarte fericită. De la Ajunul Crăciunului până la Bobotează se mătură casa de la răsărit, spre icoane, ca să vină peţitorii la casa cu fete mari. Din acelaşi motiv, în această perioadă nu se toarce. Tot în Ajun, când fata face colaci, are mare grijă să nu greşească şi să iasă colacii frumoşi din cuptor ; căci de vor fi frumoşi şi viitorul soţ va fi frumos! După ce i-a copt, taie o bucată dintr-un colac şi o dă câinelui, şi încontro va porni câinele cu bucata de colac în gură, din partea aceea îi va veni alesul.
- În seara de Ajun, fata se duce afară, ia un braţ de lemne, tăiate mărunt, şi pune lemnele sub masă, după ce au mâncat toţi ai casei , fata le numără şi de vor fi cu soţ, se va mărita chiar în anul următor. Ea nu şade la colţul mesei, fiindcă nu se va mai mărita niciodată, ori, chiar de se va mărita, va lua un văduv. În seara de Crăciun, fata nu se culcă, la miezul nopţii, aşterne o faţă de masă albă pe masă şi, după ce toţi ai casei pleacă la biserică, iese în curte, înconjoară casa de trei ori, apoi se uită pe fereastră în casă, şi de va vedea faţa unui om, acela va fi ,,scrisul’’ ei. Când aude clopotul la biserică, fata începe să scuture pomii din grădină, pe rând, până când clopotele încetează, după aceea, numără pomii şi, de vor fi cu soţ, se va mărita foarte repede.
- În Ajunul Crăciunului şi în zilele următoare, omul trebuie să se ferească să se certe sau să fie ocărît, fiindcă tot anul va fi în ceartă şi ocară. Daca vrei să-ţi meargă bine tot anul, să nu laşi lingura din mână la masa din seara de Ajun. Tot în această zi, nu e bine să dai foc din casă, căci tot anul următor nu vei avea noroc la vite şi, apoi, îţi dai singur norocul din casă. În seara de Ajun se dă de pomană doar pentru morţi. În unele zone, femeile împart ,,turte’’, făcute cu miez de nucă şi înmuiate în zeamă dulce. Aceste ,,turte’’ se împart în amintirea scutecelor Mântuitorului.
Dacă se naşte un copil în Ajunul Crăciunului, va fi norocos. Cine vrea să aibă noroc şi sănătate nu mănâncă nimic toată ziua. Gospodarii se scoală foarte devreme şi aduc din curte paie, surcele, aşchii şi le bagă în sobă, zgândărind focul ca să iasă scîntei multe, căci atunci vor avea parte de bucate, bani şi vite.
