VIAŢA LA ŢARĂ
de Duiliu Zamfirescu (rezumat pe capitole)
Romanul s-a publicat în revista “Convorbiri literare” din anul 1894 şi a avut ca scop punerea în lumină a clasei românilor iubitori de pământ cum sunt cei din Comăneşti la care face referire autorul.
Românii chiar şi cei ce pretind că sunt foarte adânci în tâlcurile lor,sunt șireți numai la suprafaţă, ascund, sub o ironie de cuvinte şi de formule, adeseori neroade, o naivitate încântătoare, de care se leagă totdeauna speranţă. Acesta şi este marele semn al viitorului.
Capitolul I Casa boierului Dinu Murguleţ şi al soţiei sale Sofita este vizitată de Tănase Scatiu împreună cu mama sa. Curtea boierească este situată în pragul dealului în Ciulitei şi pare a fi destul de bogată şi populate cu cârduri întregi de gâşte, curci şi cirezi de vite. Tănase Scatiu este poftit de boier în casă împreună cu mama sa Profira, sunt trataţi cu cafea, le este prezentată fiica sa făcând chiar glume cu aceştia că ar fi bine să se cuscrească. Aceasta era doar o glumă pentru că boierul Dinu îl considera pe acesta mitocan şi mojic ce nu ar fi demn de fata sa.
Capitolul II După vizita primită, în camera acestuia intră Saşa, fiica unui prieten vechi al boierului, apreciată foarte mult de acesta care îl cheamă la sora lui Diamandula care zăcea grav bolnavă. Boierul îi spune Sașei despre gluma sa de a-i da pe fiica lui Tincuța junelui Scatiu. Coana Diamandula era o bătrână bolnavă cu trupul istovit de puteri ce-şi mai trăia viaţa doar din dorinţa de a-şi revedea unicul fiu plecat în Italia de mulţi ani şi de la care primea numai scrisori. Boierul Dinu îi era fratele cel mai mic şi îi promisese acesteia că-i va chema fiul cât mai repede. Vestea mult aşteptată a înveselit repede toată casa spre seară când au aflat că Matei fiul bătrânei se va întoarce acasă a doua zi.
Capitolul III În dimineaţa următoare toată familia grămădită în trăsura lor lustruită au plecat la gară să-l aştepte pe Matei. Într-o jumătate de oră toată familia era ajunsă la gară, trenul soseşte şi Matei sare din tren în braţele celor ce-l aşteptau. Au pornit cu toţii acasă, iar pe drum au admirat câmpurile bogate, i-au fost prezentate moşiile şi s-au întâlnit cu anumiţi cunoscuţi despre care boierul i-a spus lucruri pe care acesta nu le ştia. Au ajuns în Ciulniţei la curtea boierească aşezată pe deal unde toate slugile şi argaţii erau ieşiţi să-l vadă.
Capitolul IV Odată ajunşi acasă au dat toţi navală să o anunţe pe coana Diamandula că i-a sosit feciorul. Acesta îşi îmbrăţişează mama iar ea îl mângâie pe păr şi umeri radiind de fericire. Matei Damian o întâlneşte în casă şi pe Saşa o salută, îi spune că nu s-a schimbat prea mult şi deapănă cu toţi amintiri. Le spune acestora lucruri trăite de el departe de casă, se reîntâlneşte cu Tincuța care îi era ca o soră şi servesc masa împreună.
Capitolul V Saşa, Mihai şi alte două surori mai mici Victoria şi Mary aveau moşia Comăneşti aşezată la o jumătate de ceas de Ciulniţei. După revederea cu Matei au pornit spre moşia lor cu trăsura. Saşa era omul de bază pentru cei trei fraţi după ce părinţii lor muriseră, ea fiind păzitoarea numelui şi averii ce-i rămăsese de la părinţi, iar boierul Dinu Murguleţ era vechi prieten al tatălui său.
Capitolul VI La Ciulniţei bătrâna mamă a lui Matei era din ce în ce mai rău. Aceasta în ultimele clipe de viaţă şi-a chemat fiul lângă ea şi l-a îndemnat ca după moartea sa să se însoare, i-a lăsat lui tot ce avea strâns, cu rugămintea de a se apuca de treburile de la moşie, să nu mai plece departe şi să încerce de a o cunoaşte mai bine pe Saşa care este o fată tare cumsecade. După ce i-a spus toate aceste lucruri bătrâna şi-a dat sfârşitul.
Capitolul VII Acest capitol este cel mai trist din roman întrucât se prezintă despărţirea pentru totdeauna a lui Matei de mama sa şi felul cum tot satul o conduce pe ultimul drum pe “sora boierului”
Capitolul VIII După aceasta crudă despărţire Matei rămâne o săptămână în casa unchiului său, iar apoi se mută în casa părintească. Aici începe să-şi pună lucrurile la punct, dorind să refacă averea la loc, să-i ajute pe ţărani, să le facă o şcoală și să-i scoată din mizerie. Pentru ca lucrurile să-i pară mai clare merge la Saşa,să-i ceară sfaturi în legătură cu munca câmpului.
Capitolul IX Matei pleacă de la Saşa cu gândul de a ajunge drept “la arie” unde se treiera grâul. Aici are surpriză neplăcută să vadă că oamenii ce-i lucrau ogorul nu strângeau grâul bine, îl risipeau şi el a trebuit să le facă observaţie. Vestea că boierul este pe moşie s-a răspândit repede şi oamenii au început să-şi vadă mai bine de treabă.
Capitolul X Tincuța a fost în vizită la Comăneşti iar la plecare Mihai şi surorile sale au condus-o acasă. Pe drum trăsura s-a rupt la un hop, iar aceştia au fost nevoiţi să meargă pe jos. Astfel Mihai şi Tincuța au avut ocazia să se apropie mai mult să-şi facă jurăminte şi să înceapă între ei o iubire juvenilă. Acest capitol prezintă cele mai curate şi înduioşătoare scene de dragoste din literatura romană.
Capitolul XI Matei s-a familiarizat repede cu gospodăria, astfel cele mai multe treburi fiind acum făcute de el, mai greu fiindu-i doar cu programul care începe mult prea devreme în agricultură.
Capitolul XII În fiecare duminică Matei mergea la cimitir la mormântul părinţilor după aceea l-a biserică. Aici o întâlnea pe Saşa, participau la slujbă apoi mergeau la moşia Sașei. Petreceau împreună restul zilei jucând table, uneori îşi făcea prezenţa chiar şi Tănase Scatiu de care ei făceau haz pentru că acesta era grosolan,mitocan şi lăudăros.
Capitolul XIII La plecarea spre casă Tănase Scatiu l-a luat în trăsură şi pe Matei iar cu acest pretext şi-a lăudat caii pe care tocmai îi cumpărase. L-a dus pe Matei până la gospodăria sa dar aici a avut o surpriză neplăcută de a o găsi pe mama sa Profira beată şi certându-se cu toţi argaţii. Scatiu era mereu cu gândul la fata boierului, Tincuța, astfel el ar fi putut pune mâna pe banii boierului.
