Aceste semne observate la unul dintre membrii familiei ar trebui să vă determine să-l duceți de urgență la medic. Trebuie subliniat faptul că, este normal să scadă capacitatea de memorare și să apară unele pierderi de memorie atunci când înaintăm în vârstă. De fapt, indivizii normali de 50 de ani își vor aminti 60% din ceea ce își pot aminti persoanele de 20 de ani. În plus, toată lumea uită, chiar și cei de 20 de ani. În concluzie, nu-ți face griji dacă ai uitat ceva la 20 de ani, gândindu-te că este un semn prematur de Alzheimer. De asemenea, dacă ai 50-60 de ani și uiți unde ai pus cheile de la mașină sau alte lucruri minore, nu-ți face griji că se instalează această afecțiune. Dacă ai o temere legată de memoria ta, mergi și consultă un specialist.
Alzheimer – diagnostic
Nu există nici un test de sânge sau de imagistică pentru a diagnostica această boală. Alzheimer este o afecțiune care se recunoaște prin excluderea altor boli. Cu alte cuvinte, dacă o persoană dă semne de declin cognitiv suficient de grav pentru a satisface criteriile de demență; evoluția bolii este în corcondanță cu această boală și nu există alte afecțiuni cerebrale sau alte explicații mai bune pentru demență, se ajunge la diagnosticul de Alzheimer.
Specialiștii spun ca diagnosticul de Alzheimer se poate pune cu certitudine de 100% doar prin examinarea post-mortem a creierului. Cu toate acestea, metodele moderne – anamneza amănunțită, explorare neuropsihică, și examene neuroradiologice – pot stabili un diagnostic mai mult decât coerent, cu o probabilitate de 90%.
Examenele neuro-psihologice presupun mai multe vizite la specialist care-l va supune pe pacient unui interogatoriu specific care există cu siguranță și în limba română ( în America acesta este numit „Mini Mental State Examination” – MMSE). Interogatoriul conține întrebări simple care testează memoria, inteligența, atenția, gândirea abstractă, orientarea în spațiu și alte funcții cognitive, în căutarea unor semne de demență.
Testul ceasului este un test destul de dificil de trecut pentru un pacient cu Alzheimer. Acest test, aparent simplu constă în desenarea unui cadran de ceas, cu cifrele normal așezate și numerotate de la 1 la 12, cu minutarul și orarul puse la anumite ore. Pentru o persoana sănatoasă, acest test este banal, însă persoanele cu Alzheimer au dificultăți majore în a executa acest desen, chiar dacă boala este la debut.
Examene neuroradiologice, cum ar fi Tomografia Computerizată a creierului, Rezonanța Magnetică Nucleară (RMN), Tomografia Computerizată cu Emisiune de Fotoni – SPECT pot constata o atrofie cortică (micșorarea scoarței cerebrale) și pot permite chiar o diferențiere a demenței degenerative de tip Alzheimer, față de una vasculară cauzată de mini-infarcte cerebrale.
Alzheimer- evoluția bolii
Există 3 faze importante ale bolii:
Faza incipientă a bolii caracterizată prin dezorientare, inadaptare la situații noi, pierderea capacității de a iniția anumite activități și de a memora, reacții greoaie și întârziate, decizii greșite, tulburări în judecată, schimbarea bruscă a dispoziției, iritabilitate, agitație.
Faza intermediară se caracterizează prin dificultăți de scriere, citit și în efectuarea unor operații matematice simple, probleme în recunoașterea persoanelor apropiate, probleme de logică, pierderea orientării. Persoanele bolnave sunt suspicioase, geloase și chiar ostile, au probleme în a se îmbrăca singure și a folosi banii.
În faza tardivă sau avansată pacienții nu-și mai amintesc anumite activități pe care ar trebui să le facă zilnic (spălat, îmbrăcat, schimbat, mers la toaletă); au dificultăți în a mesteca alimentele, a înghiți, în păstrarea echilibrului și merg greu; comunicarea verbală (prin cuvinte) este deficitară, uneori imposibilă; apar stări de confuzie, agitație; apare incontinența urinară și fecală.
Alzheimer – prevenire și tratament
Dacă vorbim de prevenire, trebuie subliniat faptul că nu există mijloace sigure pentru a ține departe această afecțiune. În schimb, specialiștii recomandă menținerea unei activități intelectuale continue, mișcare, o dietă echilibrată, bogată în fructe și legume, renunțarea la fumat. Anumite medicamente din categoria antiinflamatoarelor nesteroide (ibuprofen, indometacin, aspirină) pot scădea riscul de apariție al acestei boli.
Până în 2006, foarte multe studii (studiul SYST-EUR) au evidențiat că menținerea presiunii arteriale la o valoare normală a demonstrat o semnificativă scădere (până la 50%) a riscului de îmbolnăvire.
În plus, alăptarea face minuni și în acest caz. Un studiu recent arată că femeile care au alaptat mai bine de 6 luni au un risc mai mic de a face boala Alzheimer. Și asta pentru că, alăptarea aduce o reechilibrare hormonală fiziologică după cele 9 luni de sarcină. Riscul de a face Alzheimer scade chiar și la femeile care au avut în familie rude diagnosticate cu aceasta boală.
Alzheimer nu se vindecă; nu există tratament pentru vindecare ci mai degrabă, pentru ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții pacientului. În acest caz, tratamentul este bazat pe medicamente și terapie.
Două clase diferite de produse farmaceutice sunt administrate pacienților cu Alzheimer, în funcție de severitatea simptomelor. Acestea sunt inhibitori de colinesterază (înhibitoare ale acetilcholinesterazei) și antagoniști de glutamat (preparate antagoniste ale NMDA – N-metil-D-aspartat).
Inhibitori de colinesterază.
La pacienții cu Alzheimer există o relativă lipsă a unui neurotransmițător al creierului numit acetilcolină. (Neurotransmițătorii sunt mesageri chimici produși de nervi cu scopul de a comunica unii cu alții, pentru îndeplinirea funcțiilor lor.) Cercetări amănunțite au demonstrat că acetilcolina are capacitatea de a forma noi amintiri. Inhibitorii de colinesterază blochează defalcarea acetilcolinei și drept rezultat, acetilcolina se păstreaza în creier și astfel se pot forma noi amintiri. În prezent se folosesc urmatorii inhibitori de colinestarază: clorhidratul de Donepezil (Aricept); rivastigmina (Exelon); galantamina (Reminyl, Nivalin, Razadyne). Există și un al patrulea medicament din această categorie, numit tacrin, dar acesta are mai multe efecte adverse decât celelalte. Principalele efecte secundare ale inhibitorilor de colinestarază implică sistemul gastro-intestinal și includ greață, vărsături, crampe și diaree.
Preparate antagoniste (antagoniști de glutamat).
Glutamatul este un neurotransmițător excitator major în creier. Una dintre teoriile specialiștilor sugerează că prea mult glutamat poate fi rău pentru creier și cauzează deteriorarea celulelor nervoase. Memantina acționează prin reducerea parțiala a efectului glutamatului pentru a activa celulele nervoase. Studiile au demonstrat că unii pacienți tratați cu memantină pot avea grijă de ei înșiși mai bine decat pacienții tratați cu placebo (pilule cu zahăr). Memantina este un tratament aprobat pentru demență moderată și severă ( sunt și studii care arată că acest tratament ajută și în ameliorarea demenței ușoare).
Tratamentul simptomelor psihice.
Simptomele acestei afecțiuni includ agitație, depresie, halucinații, anxietate și tulburări de somn. Medicamentele psihiatrice standard sunt utilizate pe scară largă pentru a trata aceste simptome. În cazul în care aceste comportamente sunt rare sau ușoare, de multe ori nu necesită tratament medicamentos. În cazurile în care simptomele de Alzheimer se manifestă des și puternic, medicamentația devine necesară și medicul specialist ar putea să recomande antipsihotice, medicamente anticonvulsive, anxiolitice, beta-blocante, inhibatori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI), benzodiazepine (diazepam sau valium), sau sedative atipice antidrepresive (pentu tulburările de somn).
Tratamente noi
În prezent se lucrează la dezvoltarea de noi terapii și metode de diagnosticare pentru boli neurodegenerative, cum este și Alzheimer. Este bine de știut că de câțiva ani se testează un vaccin pentru maladia Alzheimer. În Spania, de exemplu, 24 de persoane au acceptat să testeze noul vaccin și să fie monitorizate atent până în anul 2015. În trecut, a mai fost testat un vaccin asemanator care însă avea foarte multe efecte adverse nedorite și în prezent se lucrează la îmbunătățirea acestuia.
Speranțe vin și din Anglia unde cercetătorii au testat un medicament care ar putea reduce cu până la 90% acumulările de proteine din creier care se presupune că declanșează această boală.
Cercetătorii spun că sunt multumiți de rezultatele preliminare ale unui studiu, efectuat pe 200 de persoane, pe durata a trei luni. Atât voluntari sănătoși, cât și pacienți diagnosticați cu Alzheimer au luat medicamentul și nu au prezentat efecte secundare serioase. Noul test clinic va fi realizat pe un eșantion de peste 3.000 de persoane din 21 de țări.
Îngrijirea pacienților cu Alzheimer
Cei mai mulți pacienți cu Alzheimer sunt îngrijiți la domiciliu de familie sau prieteni. Îngrijirea unei persoane cu astfel de probleme poate fi dificilă, epuizantă atât emoțional cât și fizic. Cu toate acestea, pentru persoana bolnavă, acest tip de îngrijire poate oferi multe beneficii cu privire la siguranța și confortul său.
Din păcate, sunt cazuri în care plasarea persoanei bolnave într-un camin specializat, devine mai mult decât necesară. Pe măsură ce boala progresează apar tulburări de comportament și afecțiuni conexe care nu pot fi soluționate acasă. Mai grav este că, în România nu sunt foarte multe centre competente și optim dotate care să trateze așa cum se cuvine toate cazurile de Alzheimer. În aceste condiții, starea pacientului se degradează rapid și confortul fizic și psihic al familiei se destabilizează. De multe ori, cei care înrijesc astfel de persoane refuză internarea acestora și îngrijesc bolnavii acasă până în ultimele clipe. Îngrijirea unui pacient cu Alzheimer înseamnă răbdare, creativitate, cunoștințe în domeniu și multe alte abilități menite să ajute o astfel de persoană să traiască decent și demn. În România doar 35.000 de persoane diagnosticate cu Alzheimer se află în evidențele clinicilor de specialitate, conform unui studiu al Societății Române de Alzheimer. Medicii spun însă că numărul persoanelor care suferă de această afecțiune este mult mai mare și în creștere.
Cum progresează boala Alzheimer?
Alzheimer este o boală invariabil progresivă, fie că progresează rapid în 2-3 ani fie că progresează în 25 de ani, se va ajunge inevitabil la o înrăutățire a simptomelor. Pacienții nu mor de această afecțiune, ci de anumite afecțiuni oarecum conexe cu Alzheimer – infecții grave și cel mai des, pneumonie. Asta pentru că persoanele în cauză au dificultăți de înghițire, de mers pe jos și alte probleme care deteriorează grav calitatea vieții. Tot ceea ce poate face o familie care se confruntă cu astfel de probleme este să ofere iubire necondiționată și suport persoanei care suferă de Alzheimer. Poate că un astfel de pacient nu mai poate face calcule matematice, dar poate citi cu plăcere o revistă, poate cânta la un instrument preferat, poate asculta muzică și poate juca o mulțime de jocuri distractive. Cu ajutorul familiei, a specialiștilor și a medicamentelor adecvate, o persoana cu Alzheimer poate fi chiar fericită în mijlocul familiei. Provocarea, furia, frustrarea, apropierea, mila, tristețea și satisfacția sunt trăiri care vor fi experimentate de toți cei care îngrijesc o persoană bolnavă de Alzheimer.
