UNIUNEA EUROPEANĂ și N.A.T.O

Noul concept strategic

          Concomitent cu încercările europenilor de a materializa o componentă proprie în materie de securitate şi apărare au fost formulate diverse variante de reformă a organizaţiei, asociate cu importante acţiuni de restructurare. Printre acestea se numără:

• Apărarea frontalieră avansată. Misiunea principală a NATO, cea de apărare colectivă, va fi completată cu sarcini de menţinere a păcii, SUA păstrându-şi rolul de protector european;
• Stabilitate în Europa. NATO va gestiona problemele de securitate generală pe continent după ce se va extinde spre Europa Centrală şi Orientală;
• Securitate în Europa. Presupune o extindere a misiunilor NATO, dincolo de apărarea frontalieră, până în zonele care ar putea periclita securitatea europeană (Golful Persic, Orientul Mijlociu, Africa de Nord);
• Apărarea intereselor comune. Asumarea libertăţii de acţiune acolo unde interesele trebuie aparate, adică un „NATO nelimitat”.

          Noul Concept Strategic al Alianţei formulează ca obiective generale: controlul schimbărilor pozitive şi a provocărilor actuale şi viitoare; apărarea intereselor comune de securitate în zone mai îndepărtate; menţinerea apărării colective; consolidarea legăturilor transatlantice menite să asigure asumarea de noi responsabilităţi; întărirea relaţiilor cu partenerii, în vederea admiterii de noi membri; menţinerea voinţei politice şi a mijloacelor militare necesare îndeplinirii misiunilor stabilite.

          Obiectivul principal permanent al NATO este apărarea libertăţii şi securităţii tuturor membrilor săi, prin mijloace politice şi militare şi asigurarea păcii şi stabilităţii în regiune. Valorile comune care stau la baza Alianţei şi pe care aceasta îşi propune să le apere sunt democraţia, drepturile omului şi respectarea legilor. Principiul fundamental al funcţionării organizaţiei este cel al angajamentului comun şi al cooperării mutuale între statele suverane în scopul asigurării indivizibilităţii securităţii pentru toţi partenerii. Acest lucru înseamnă o completare a eforturilor naţionale în confruntarea cu provocările la adresa securităţii.

          Pentru realizarea obiectivului principal, Organizaţiei Atlanticului de Nord îi sunt stabilite următoarele misiuni fundamentale de securitate:

• să favorizeze un mediu stabil de securitate euroatlantică prin angajarea în rezolvarea disputelor pe cale paşnică;
• să se constituie într-un forum de consultări între aliaţi asupra problemelor care aduc atingeri intereselor lor vitale şi pentru coordonarea eforturilor în direcţia contracarării riscurilor şi ameninţărilor comune;
• descurajarea şi apărarea împotriva ameninţărilor cu agresiunea la adresa statelor membre conform art. 5 şi 6 din Tratatul de la Washington;
• pregătirea şi angajarea activă în gestionarea crizelor, inclusiv în desfăşurarea operaţiunilor de răspuns la crize;
• lărgirea şi întărirea parteneriatului, cooperării şi dialogului cu celelalte ţări din zona euroatlantică, pentru a mări transparența, încrederea reciprocă şi capacitatea pentru acţiuni comune.

          Chiar dacă se considera puţin probabil ca Alianţa să fie expusă unei agresiuni de amploare cu armamente convenţionale, în gama largă a provocărilor şi riscurilor, militare şi non-militare, la adresa securităţii, au fost incluse:

• incertitudinea şi instabilitatea din unele zone şi posibilitatea declanşării unor crize regionale, capabile să evolueze rapid;
• dificultăţile economice, sociale şi politice din ţările cu democraţii fragile, sau care parcurg drumul spre economia de piaţă;
• încălcarea drepturilor omului, rivalităţile etnice şi religioase, disputele teritoriale şi dezintegrarea statelor;
• proliferarea armamentelor NBC şi existenţa unor capacităţi nucleare puternice în posesia statelor din afara Alianţei;
• deţinerea unor capacităţi militare sofisticate, ca urmare a dispersării tehnologiei întrebuinţate la producerea armamentelor;
• terorismul, sabotajul, crima organizată şi mişcări de populaţie necontrolate.

          Modalităţile prin care NATO îşi propune să sporească securitatea şi stabilitatea sunt:

• apărarea relaţiilor transatlantice;
• menţinerea unor capacităţi militare adecvate şi eficiente, destinate prevenirii oricăror încercări de intimidare şi garantării ca agresiunea militară împotriva Alianţei nu reprezintă o opţiune de succes;
• dezvoltarea Identităţii Europene de Securitate şi Apărare în cadrul Alianţei;
• capacitate completă pentru prevenirea conflictelor, care ar putea să se transforme într-o criză majoră, pentru gestionarea eficientă a crizelor, inclusiv prin posibilitatea operaţiunilor de răspuns la crize;
• continuarea parteneriatului activ, cooperării şi dialogului, în scopul înlăturării dezacordurilor şi neînţelegerilor care ar conduce la stabilitate, fără a exclude pe nimeni;
• rămânerea în continuare deschisă, conform art. 10 al Tratatului de la Washington, pentru primirea de noi membrii care doresc şi sunt capabili să-şi asume responsabilităţile şi obligaţiile de membrii NATO;
• intensificarea eforturilor în direcţia dezvoltării acordurilor de control al armamentelor, dezarmării şi neproliferării, ca o parte importantă a accesului liber la securitate.

          Conceptul strategic prevede atât pentru forţele combinate, cât şi pentru cele convenţionale şi nucleare, principiile de acţiune, rolul, misiunile şi directivele ce trebuiesc urmărite. Principiile strategiei Alianţei sunt solidaritatea aliată, unitatea strategică şi efortul colectiv, concretizate în aranjamente practice referitoare la ,,planificări comune ale forţelor, fonduri comune, planificări operaţionale comune, formaţiuni şi puncte de comandă multinaţionale, un sistem de apărare aeriană integrat, un echilibru privind rolurile şi responsabilităţile între aliaţi, staţionarea şi desfăşurarea de forţe în afara teritoriului gazdă, standarde şi procedee comune privind echipamentul, instruirea şi logistica, doctrine unificate şi combinate, executarea de exerciţii atunci când este necesar, cooperarea în ceea ce priveşte infrastructura, armamentele şi logistica”.

          Misiunile forţelor combinate ale Alianţei sunt de a descuraja orice agresiune potenţială la adresa sa, de a opri avansarea agresorului cât mai departe posibil, de a asigura independența politică şi integritatea teritorială a statelor membre, menţinerea riscurilor la distanţă prin contracararea celor potenţiale încă din faza incipientă, desfăşurarea operaţiunilor de răspuns la crizele specificate în art. 5, participarea la menţinerea păcii prin operaţii executate în sprijinul altor organisme internaţionale. Angajamentele la îndeplinirea misiunilor creionate sunt reflectate prin mărimea, pregătirea, disponibilităţile şi desfăşurarea forţelor armate, prin interoperabilitate şi prin menţinerea permanentă în stare de operativitate, care să asigure succesul operaţiilor desfăşurate într-un perimetru extins, incluzând la nevoie ţările din cadrul PFP sau/şi din afara Alianţei.

Pentru aceasta este nevoie de:

• menţinerea la mărimea necesară şi la un nivel de pregătire adecvată, a forţelor pentru a face faţă misiunilor;
• desfăşurarea şi staţionarea forţelor încă de pe timp de pace pe teritoriul Alianţei, sau, dacă situaţia impune, desfăşurarea înaintată a forţelor în spaţiul de interes;
• proiectarea şi construirea structurilor de comandă care să asigure realizarea comenzii şi controlul pentru întreaga gamă de misiuni; dislocarea punctelor de comandă mixte sau ale CTJT, pentru comanda şi controlul forţelor multinaţionale şi multifuncţionale;
• utilizarea tehnologiei avansate, exploatarea superiorităţii în domeniul informaţiilor şi asigurarea de personal cu calificare superioară în scopul dezvoltării unor capacităţi operaţionale esenţiale, de angajare eficientă, în desfăşurare şi mobilitate, de supravieţuire a forţelor şi infrastructurii, de acordare de sprijin şi rotire a forţelor;
• asigurarea capacităţii de reacţie rapidă, inclusiv la un atac prin surprindere;
• prevederea necesităţii mobilizării rezervelor sau reconstituirii forţelor dacă schimbările mediului de securitate sau evoluţiile pe termen lung solicită acest lucru;
• formularea unor răspunsuri pe măsură, flexibile şi oportune, de natură să blocheze escaladarea tensiunilor;
• protecţia forţelor şi infrastructurii Alianţei împotriva atacurilor teroriste.

          La acelaşi summit a fost lansată Iniţiativa privind Capacităţile de Apărare, prin care se urmăreşte îmbunătăţirea interoperabilităţii între forţele Alianţei, între acestea şi forţele partenere pentru creşterea eficacităţii viitoarelor operaţiuni multinaţionale. În acest sens, s-a decis introducerea conceptului de Centru Multinaţional Întrunit de Logistică şi dezvoltarea sistemului C3 până la sfârşitul anului 2002 în scopul constituirii unei capacităţi centrale integrate a Alianţei.