ARTROZA GENUNCHIULUI (GONARTROZĂ)

2. Generale: 

• Odată cu activarea circulaţiei locale prin masaj se activează şi circulaţia generală a sângelui şi odată cu ea se stimulează şi funcţiile aparatului respirator.
• Are acţiune favorabilă asupra stări generale a pacientului, îmbunătăţirea somnului şi cu îndepărtarea oboseli musculare.
• Are acţiune reflexogenă asupra organelor interne în suferinţă care este explicată prin mecanismul reflex. Prin execuţia manevrelor de masaj se produce nişte stimuli ai exteroceptorilor dn tegument şi proprioceptorilor din: muşchii, tendoane, ligamente care sunt de diferite intensităţi şi pornesc pe calea neuronilor către SNC care de acolo transmit reflex către organele în suferinţă. Pe tegumentul fiecărui organ intern, corespunde un punct reflexogen (puncte metamerice sau zone Head). Cele mai multe puncte reflexogene sunt în talpă şi palmă.
• Masajul are acţiune mecanică care rezultă din execuţia manevrelor de frământat, în special cipitul şi contratimpul care duc la formarea în centrul metabolismului a unor substanţe metabolice ce trec în circulaţia generală a sângelui (Hde tipul histaminei) care stimulează peristaltismul vaselor şi duce la resorbţia substanţei nocivedin lichidele interstiţiale care sunt în exces în fibrele ţesutuluiconjunctiv de unde se duce la organele excretoare.
  Masajul se mai face şi în scop igienic, de iniţiere şi se foloseşte şi la sportivi (are un avantaj al antrenamentului zilnic).

 Descrierea anatomică.

Aticulaţia genunchiului.

Este articulaţia dintre condilii femurali, patelă şi condilii tibiali. Condilul medial al femurului coboară mai jos ca cel lateral, încât femurul formează cu tibia un unghi de 1740. când unghiul este mai mic de 1500, se vorbeşte de deformaţia numită genu valgum (gamba „în X”). Opusul său este genu varum, când unghiul extern dispare, iar gambele descriu între ele un oval. Incongruenţa (nepotrivirea ) dintre feţele articulare este completată de două meniscuri de forma literei „C”.

•  Meniscul median-este cel mai rezistent şi mai mobil.
•  Meniscul lateral.

Între interiorul capsulei, între tibie şi femur se află ligamentele încrucişate anterior şi posterior. Cele două ligamente încrucişate sunt intracapsulare şi extrasinoviale. Anterior artculaţia este închisă de rotulă (articulaţia femuropatelară). Anterior de capsula articulară se află ligamentul rotulian, care continuă tendonul muşchiului cvadriceps femural. Capsula articulară este întărită medial şi lateral de reticulele rotulei; de asemenea de ligamentele colateral tibial şi colateral fibular, iar posterior de ligamentele popliteu oblic şi popliteu arcuat.
Articulaţia genunchiului este un trohoginglim. Mişcările sunt de flexie extensie şi, în măsură foarte redusă de rotaţie şi înclinaţie laterală.

Muşchii care acoperă şi activează articulaţia sunt:

Muşchii coapsei care formează trei grupe:

• Grupul antrior – cuprinde muşchii cvadricepsul femural şi croitorul;
• Grupul medial – pectineul şi adductorii: marele, mijlociul şi micul adductor;
• Grupul posterior – cuprinde: bicepsul femural, semitendinosul şi semimembranosul.

Muşchii gambei care se împart în trei grupe:

• Grupul ventral – cuprinde muşchii: tibialul anterior, extensorul lung al halucelui, extensorul lung al degetelor;
• Grupul lateral – cuprinde: lungul peronier şi scurtul peronier;
• Grupul posterior – cuprinde: lungul flexor al halucelui, tibialul posterior, tricepsul sural.

Aici există două reţele venoase, una superficială şi una profundă. 

Venele superficiale mai importante sunt: 

• Vena safenă mică care urcă pe gambă şi se varsă în vena poplitee.
• Vena safenă mare care urcă pe coapsă şi se varsă în vena femurală.

Venele profunde însoţesc arterele, câte două vene pentru arteră, dar numai câte o venă femurală şi un poplitee. Vena cavă inferioară urcă pe partea dreaptă a coloanei vertebrale.

Nervii care inervează membrul pelvin sunt:

• La coapsă: nervul femural, nervul sciatic, nervul crular;
•  La gambă: nervul tibial fibular.

Articulaţia genunchiului este formată din articulaţia epifizei distale a femurului cu epifizele ale tibiei şi peroneului unde au loc următoarele articulaţii:

• Femuro-tibială;
• Femuro-peronieră;
• Tibio-peronieră

Este o articulaţie semimobilă. Rotula sau patela: un ax sub formă de dreptungi cu vârful în jar care are rol de susţinere a greutăţii corpului prin ligamente paralele şi încrucişate care o leagă de ariculaţie făcând-o cât mai rezistentă.
Tehnica masajului

Bolnavul este aşezat cu faţa în sus, fiind descoperite membrele inferioare, se începe masajul mai întâi pe partea opusă maseorului cu netezirea sau efluerajul pornind de la treimea superioară a gambei până la treimea inferioară a coapsei cu ambele mâini făcând o acomodare a mâini noastre cu tegumentul bolnavului, dar în acelaşi timp face o încălzire a musculaturii, care acţionează asupra articulaţiei genunchiului (aceştia fiind muşchii gambei şi coapsei).
După netezire urmează uşoare frământări cu o mână, cu două şi contratimp pe aceleaşi direcţii. Cea mai importantă manevră este fricţiunea cu care insistăm mai mult şi se fac în felul următor: pentru acest lucru flectăm uşor gamba pe coapsă după care facem netezirea aşezând cele 4 degete ale mâinilor la spaţiul popliteu iar policele pornind de la partea superioară a rotulei cu netezirea cu partea lor cubitală alunecând până la partea inferioară a rotulei după care ne întorcem ocolind condilii externi femurali către spaţiul popliteu. După care face fricţiunea pe aceleaşi direcţii ca la netezire după care lucrăm cu cealaltă parte a rotulei (5-6 ori). Se fac fricţiuni cu vibraţii. Apoi facem vibraţia pe toată suprafaţa şi netezirea de încheiere. Lucrăm articulaţia şi celuilalt picior pe aceleaşi direcţii după care spunem bolnavului să se aşeze cu faţa în jos şi lucrăm părţile posterioare ale genunchiului. Începem mai întâi cu genunchiul opus nouă, cu netezirea şi frământatul, deci încăltirea regiuni de la treimea superioară a gambei până la treimea inferioară a coapsei cu toate formele de frământare.
După care facem fricţiunea la spaţiul popliteu care se va face mai uşor decât la partea anterioară datorită faptului că aici există un pachet vasculo-nervos.
Pentru acest lucru flectăm uşor gamba pe coapsă sprijinind pe mâna noastră şi facem netezirea cu cele 2 police pornind de la mijlocul articulţiei către condilii externi femurali. Apoi facem fricţiunea deget peste deget pe aceleaşi direcţii (5-6 ori). După care facem vibraţia cu palma întreagă. Încheiem cu netezirea.

 Mobilizarea articulaţiilor (kinetoterapia).

Din articulaţia genunchiului putm efectua următoarele mişcării efectuate în plan transversal şi sagiatal:

• Flexie;
• Extensie;
• Lateralitate.

Pentru flexie ţinem contrapriză pe partea posterioară a gambei. Pentru extensie ţinem contrapriză pe partea anterioară a gambei. În prima săptămână se efectuează 6 şedinţe. Prima zi se efectuează contracţii izometrice ale cvadricepsului şi fesierilor, flexie, extensie şin articulaţia gleznei.

• Flexie din CF (45%), cu genunchiul întins;
•  Abducţie din CF (20%) cu genunchiul întins;
• Circumducţie cu genunchiul întins (3 serii), 5 săptămâni, mişcarea este pasivo-activă.

A doua zi – aceleaşi exerciţii din poziţia culcat la care se adaugă cele din poziţia stând (pacientul îşi asigură stabilitatea, ţinându-se de scaun).
Flexie din CF, abducţii din CF, extensii din CF, toate aceste mişcării se execută cu genunchiul întins (3 serii, 5 repetării), mişcării active. A treia zi – aceleaşi exerciţii, aceleaşi poziţii, cărora li se mai adaugă:

Din aşezat la marginea patului, kinetoterapeutul mobilizează cu multă atenţie articulaţia genunchiului până la punctul în care apare durerea (se porneşte de la o flexie de 350);

• Mişcarea pasivă (3 serii-10 repetării), cu pauză un minut între ele;
• Din culcat costal pe partea sănătoasă, abducţii din CF, cu genunchiul întins;
• Din decubit dorsal flexia genunchiului cu alunecarea călcâiului pe planul patului.

În primele 2 zile se mai practică şi mişcările pasive.

• Mers cu ajutorul unui baston canadian.
• A parta zi – pacientul este dus la sala de gimnastică.

În a patra săptămână sunt cinci şedinţe.Toate exerciţiile devin active, dar nu se introduce încă rezistenţa deoarece musculatura pacientului nu s-a refăcut suficient.

• Din decubit dorsal: aceleaşi exerciţii, accentul punându-se pe mişcarea activă de flexie a gambei pe coapsă (5 serii a câte 8 repetării);
• Din aşezat la marginea banchetei: mişcare activă, a flexiei, a gambei pe coapsă şi revenire prin alunecare (patine), înainte-înapoi;
• Stând la spalier: cu faţa: ridicării uşoare cu vârfurile, sprijin mai mult pe piciorul sănătos, ridicarea piciorului pe prima treaptă şi flexia gambei pe coapsă; cu spatele: flexia CF (trei 3 serii, 6 săptămâni).

Gimnastica medicală.

Din decubit dorsal:

• Contracţii izometrice de cvadriceps şi fesieri (30 mişcării pe oră – contracţia este de 6 sec. relaxare 3 sec.);
• Flexie-extensie din articulaţia gleznei (4 serii a câte 10 repetării);
• Flexie şi abducţie din CF (4 serii a 10 repetării).

Se efectuează exerciţii cu toate articulaţiile membrului sănătos.

 

• Din stând sprijinit pe pe spătarul patului: mişcarea activo-pasivă de flexie, abducţii, extensie, circumducţii din CF (din fiecare 2 serii a câte 10 repetării).
  Mersul se execută cu ajutorul a două bastoane canadiene, fără sprijin pe piciorul afectat. După îndepărtarea gipsului pacientul va purta o faşă elastică numai la deplasare şi noaptea, pentru a stabiliza genunchiul şi a îl feri de mişcări nedorite.
  Programul de recuperare se întinde pe durata a patru săptămâni.

În prima săptămână sunt cinci şedinţe şi se efetuează următoarele exerciţii:

• Din decubit dorsal: contracţii izometrice de cvadriceps şi fesieri; flexii şi abducţii din CF (mişcare activă)Ø; uşoare flexi ale articulaţiei genunchiului.
  Profesorul introduce ambele mâini sub zona poplitee şi execută cu multă atenţie această mişcare la circa 300, având grijă ca talpa pacientului să rămână permanent pe planul patului.
• Din decubit lateral: mişcarea activo-pasivă de abducţie din CF cu genunchiul întins (3 serii a câte 10 repetării).
• Din stând la spalier: mişcării active din CF cu genunchiul întins (3 serii a câte 8 repetării); cu spatele, flexie, lateralitate, abducţii şi cu faţa extensii.
  În a doua săptămână pacientul va contacta solul cu planta piciorului operat cu sprijin de 30%.
• Din decubit dorsal: „pompaje” pe minge, fără a forţa flexia; flexia gambei pe coapsă (în lanţ kinetic închis); flexii şi abducţii din CF (3 serii a câte 12 repetării).
• Din aşezat la marginea banchetei: flexia gambei pe coapsă, mişcare condusă şi controlată de profesor.

Timp de două luni sunt interzise exerciţiile ce implică un lanţ kinetic deschis.

• Din stând la spalier – la exerciţiile cunoscute se mai execută: ridicării pe vârfuri, cu sprijin mai mare pe piciorul sănătos; ridicarea piciorului pe prima treaptă şi flexia gambei pe coapsă cu uşoară presiune pe talpă (2 serii a câte 10 repetări), lucrând fără durere; mersul se face cu sprijin uşor (circa 30%) pe piciorul operat.
• În a treia săptămână – sunt cinci şedinţe; toate exerciţiile devin active, iar pentru mişcările din CF se introduce lestul de 500g.
• Din decubit dorsal: contracţii izometrice de cvadriceps, fesieri şi ischiogambieri; flexii, extensii ale articulaţiei gleznei şi degetelor (metatarsiene, falange şi interfalangiene); flexia gambei pe coapsă din alunecare (4 serii a câte 15 repetări); flexi, abducţii, circumducţii CF cu genunchiul întins (mişcare activo-rezistivă cu lest).
• Din decubit lateral: mişcarea activă liberă de abducţie din CF a membrului operat (3 serii a câte 10 repetări).
• Din aşezat la marginea banchetei: flexia şi extensia gambei pe coapsă (3 serii a câte 15 repetări); flexia şi extensia articulaţiei genunchiului cu ajutorul unei patine pe care este aşezată planta membrului operat.
• Din stând la spalier: 3 serii a câte 10 repetări pentru fiecare mişcare din CF activă cu rezistenţă cu last de 500g; ridicări pe vârfuri, piciorul operat în sprijin 60%; joc de gleznă cu sprijin circa 60%; ridicarea piciorului pe prima treaptă şi flexia gambei pe coapsădin exercitarea unei uşoare presiuni pe suprafaţa plantară.

În a patra săptămână – sunt cinci şedinţe în care continuă exerciţiile mai sus menţionate, la care se adaugă:

• Din decubit ventral – (se pune un rulou sub treimea inferioară a feţei anterioare a coapsei): mişcarea activă de flexie a gambei pe coapsă cu tensiuni finalerealizate de către profesor.
• Mişcările din aşezat: ale articulaţiei genunchiului devin rezistive prin introducerea lestului.

La sfârşitul acestei săptămâni pacientul se sprijină aproape în totalitate pe picior operat.

5. Terapia ocupaţională.

Este o metodă de reeducare activă care completează kinetoterapia folosind diverse activităţi adaptate la tipul de deficienţe motorii ale individului cu scop recreativ şi terapeutic, ajutând bolnavul să folosescă mai bine muşchii rămaşi indemni şi recuperând funcţia celor afectaţi de boală, contribuind astfel la readaptarea funcţională la gesturile vieţii curente.

Principalele efecte pe care le urmărim prin aplicarea terapiei ocupaţionale sunt:

• Mobilizarea unor articulaţii şi creşterea amplitudinii lor;
• Dezvoltarea forţei musculare;
• Restabilirea echilibrului psihic.

Bolnavul poate executa unele exerciţii cum ar fi:

• Pedalat la maşina de cusut;
• Roata olarului;
• Săritul cu coarda;
•  Mersul pe plan ascendent;
• Mers pe bandă sau pe scară rulantă.

Rezultatele depind de gradul de stabilizare a evoluţiei bolii şi de încadrarea raţională a ergoterapiei în complexele de recuperare şi readaptare funcţională.

6. TRATAMENTUL BALNEOLOGI (ape minerale, nămoluri).

• Tratamentul balnear vizează următoarele obiective:
• Încetinirea procesului degenerative
• Combaterea manifestărilor ce actualizează sau reactivează artroza
• Îmbunătăţirea circulaţiei locale si generale
• Ameliorarea sau menţinerea mobilităţii articulare şi a forţei musculare

periarticulare.

Tipuri de ape:

•  Ape termale algominerale (Felix, 1 Mai, Geoagiu)
• Ape sărate concentrate (Sovata, Amara, Techirghiol)
• Ape sărate iodurate (Bazna)
• Ape sulfuroase sărate (Călimăneşti, Govora)
• Ape sulfuroase termale (Herculane)

Terapia cu nămol acţionează prin cei trei factori cunoscuţi: termic, fizic (mecanic) şi chimic. Staţiunile indicate sunt:

• Techirghiol (şi tot litoralul) care are nămol sapropelic;
• Amara, Sovata, Telega, Bazna, Slănic Prahova (nămoluri de lacuri sărate);
• Vatra Dornei, Borsec, Felix (turbă);
• Govora (nămol silicos şi iodat);
• Geoagiu (nămoluri feruginoase)

BIBLIOGRAFIE:

• Dumitru Dumitru – Ghid de reeducare funcţională, Ed. Sport-Turism, 1981
• Dinculescu Traian – Balneokinetoterapie, Ed. Medicală, 1963
• Marcu Vasile – Masaj şi kinetoterapie, Ed. Sport-Turism, 1983
• Popescu Eugen – Compendiu de reumatologie, Ed. Medicală
• Sbenghe Tudor – Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor, Ed. Medicală, 1981
• Stroiescu Ion – Recuperare funcţională în practica reumatologică, Ed. Medicală, 1979.

[button link=”https://referate.wyz.ro/wp-content/uploads/2013/06/Artroza-genunchiului-gonartroza.7z” color=”black” newwindow=”yes”] DOWNLOAD 7zip[/button]