Mănăstirea Sihăstria
Mănăstirea Sihăstria se afla în partea de nord a judeţului Neamţ, la 22 km de oraşul Târgu Neamţ, pe şoseaua ce duce spre Pipirig – Vatra Dornei. Drumul spre mănăstire părăseşte şoseaua la 15 km, trece peste Ozana şi pătrunde pe valea pârâului Secu. După 4 km de mers pe lângă stânci şi stejari seculari apare în cale Mănăstirea Secu, iar după alţi 3 km de mers spre sud vei descoperi în toată splendoarea ei Mănăstirea Sihăstria. Ca arhitectură, Mănăstirea Sihăstria, prin cele trei secole de existenţă, continuă cu fidelitate stilul clasic moldovenesc care, în ciuda atâtor schimbări, se menţine până într-o epocă atât de târzie. Hramul mănăstirii Sihăstria: “Naşterea Maicii Domnului” (8 septembrie) Anul construcţiei: 1655 de către Sihastrul Atanasie
Scurt istoric
Prima biserică a Mănăstirii Sihăstria a fost întemeiată în anul 1655 de către mitropolitul Varlaam Motoc, pe care o înzestrează apoi cu chilii şi cele de trebuinţă. Locul ales a fost “poiana lui Atanasie” deoarece aceasta oferea condiţii prielnice unei vieţi de sihăstrie, iar primii vieţuitori au fost şapte sihaștri din Mănăstirea Neamţ, retraşi mult mai înainte prin părţile locului.
La începutul secolului XVIII –lea, repetatele incursiuni ale tătarilor au făcut ca Mănăstirea Sihăstria să ajungă aproape o ruină. În anul 1734 Episcopul Ghedeon de Roman construieşte o nouă biserică mai trainică şi încăpătoare pe care, după obiceiul vremii, o închina Mănăstirii Secu din apropiere. În anul 1821 lupta sângeroasă care s-a dat între cetele eteriştilor lui Alexandru Ipsilanti şi turci s-a încheiat cu arderea şi prădarea mănăstirilor din jur, dar şi a bisericii de la mănăstirea Sihăstria.
Cu sprijinul mitropolitului Veniamin Costachi, în anul 1824 au început lucrările de refacere a bisericii de la mănăstirea Sihăstria care au durat timp de 2 ani. Lucrările de restaurare au fost conduse de renumitul „calfă pietrar” Nicolae Cerneschi din Botoşani care a contribuit atât cu priceperea sa dar şi cu însemnate sume de bani, devenind astfel cel de-al treilea ctitor principal al mănăstirii Sihăstria. În atelierele Mănăstirii Neamţ au fost lucrate noi obiecte de cult: candele şi cădelniţe de argint, vase liturgice şi două clopote necesare pentru a relua activitatea schitului.
În anul 1837 pentru serviciul religios din timpul iernii, la mănăstirea Sihăstria se construieşte din lemn un paraclis cu hramul Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, două corpuri de chilii în partea de est şi de nord a mănăstirii iar în anul 1842 se construieşte o cişmea cu două ţevi care aduce apa în incinta mănăstirii. Un incendiu devastator care a avut loc în anul 1941 a mistuit paraclisul de lemn şi o parte a chiliilor determinând mai mulţi călugări să plece la alte mănăstiri. În anul 1942 a fost ales locţiitor de stareţ părintele Cleopa deoarece părintele stareţ Ioanichie era bătrân şi bolnav.
Acesta, cu sprijinul Mănăstirii Neamţ, a refăcut până în anul 1944 incinta şi chiliile arse şi a mai construit două corpuri de chilii cu peste 20 de încăperi. Părintele Cleopa a reuşit să întărească duhovniceşte mănăstirea Sihăstria şi să construiască în anul 1946 un nou paraclis. Acesta va rămâne stareţ la mănăstire până în anul 1949 când este trimis ca stareţ la Mănăstirea Slatina alături de un grup de 23 de părinţi, dar revine definitiv la Mănăstirea Sihăstria la data de 29 septembrie 1964. Mănăstirea Sihăstria este strâns legată de viaţa Părintelui Cleopa, care alături de părintele Paisie Olaru şi părintele Iustin Pârvu de la Petru Voda sunt unii din marii duhovnici din judeţul Neamţ.
Biserica centrală a mănăstirii Sihăstria, cu hramul “Naşterea Maicii Domnului” a fost pictată de către Protos Bartolomeu Florea şi resfințită la data de 16 octombrie 1988. Slujba şi Sfânta Liturghie arhierească au fost săvârşite de Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, împreună cu Prea Sfinţitul Eftimie, Episcopul Romanului şi Huşilor, înconjuraţi de un sobor de peste 15 preoţi şi diaconi în mijlocul a mii de credincioşi.
Tot în cadrul aşezământului monahal de la Sihăstria s-a construit în anul 1998 Catedrala “Sf. Teodora”, închinată sfintei de la schitul Sihla. Catedrala este impunătoare şi dispune de un exonartex deschis, icoane aurite pe faţadă şi trei turnuri.
Patrimoniul Mănăstirii
Mănăstirea Sihăstria adăposteşte obiecte bisericeşti, vase liturgice şi o bibliotecă cu o mare valoare istorică şi culturală. Putem aminti icoana ce înfăţişează pe Maica Domnului cu Pruncul care datează din sec al XVII lea şi este pictată pe lemn, icoana ferecată în argint şi lucrată cu meşteşug de “Porfirii zugrav” din anul 1797, dar şi alte icoane deosebite care datează din sec XVIII şi au ramele sculptate şi pictate. În apropiere puteţi vizita şi colecţiile de obiecte religioase de la mănăstirea Agapia, Secu şi Văratec. Vasele liturgice ale mănăstirii Sihăstria dar şi alte obiecte de argint sunt din secolul XVIII –lea şi sunt sculptate de către călugări. Biblioteca mănăstirii deţine peste o mie de volume care sunt tipărite în secolele XVII-XVIII, o mare parte dintre ele fiind furnizate de către tipografia de la Mănăstirea Neamţ.
Schitul Sihla
Schitul Sihla este aşezat la 6 km de Mănăstirea Sihăstria (de care aparţine din punct de vedere administrativ) şi este una din renumitele sihăstrii ale Moldovei. Aici şi-a petrecut viaţa pustnicească marea sfântă a Sihlei şi a Moldovei, Cuvioasa Teodora.
Scurt istoric
Aflat pe drumul forestier ce leagă satul Agapia de Mănăstirile Sihăstria şi Secu, Mănăstirea de la Sihla este un important punct de pelerinaj religios, în special datorită Sfintei Teodora. Se pot face pelerinaje de la Sihăstria la Sihla, pe marcaj cruce albastră sau de la Sihla la Schitul Daniil Sihastrul.
Încă din secolul XV, atraşi de singurătatea desăvârşită a munţilor, numeroşi sihaștri s-au nevoit la Mănăstirea Sihla. Cu toate acestea, abia în anul 1741, a fost ctitorită la Mănăstirea Sihla prima biserică din lemn de către familia Cantacuzino cu hramul “Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”.
În anul 1813, Arhimandritul Benedict o reânoiește cu temelie din piatră şi pereţi de bârne din lemn, iar între anii 1973-1974, Mitropolitului Iustin Moisescu împreună cu stareţul Mănăstirii Sihăstria o restaurează în întregime. Construită în stilul clasic al bisericilor moldoveneşti, biserica de la Sihla are o singură turlă în formă de cruce deasupra naosului, iar interiorul este împărţit între altar, naos şi pridvor. Catapeteasma din biserică datează din secolul al XVII-lea şi este sculptată în lemn de tei şi poleită cu aur. Fresca bisericii realizată în stil bizantin a fost executată de către pictorul Vasile Pascu. După anul 1990 turla bisericii a fost din nou renovată. În locul vechilor corpuri de chilii din partea de vest a incintei au fost construite altele noi, din piatră, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor crescânde ale obştei Mănăstirii Sihla. În acelaşi timp, s-a reconstruit şi clopotniţa şi s-au ridicat o trapeză şi un arhondaric nou, care primeşte cu dragoste pelerinii ce vin în prezent, în număr destul de mare la schitul Sihla. În anul 1763 pe prispa îngustă a unei stânci, foarte aproape de locaţia actuală a Mănăstirii Sihla, la adăpostul primitor al unui bloc de piatră, a fost construită de către Ioniţă Aga Cantacuzino-Pașcanu o bisericuţă „dintr-un brad”, lungă doar de câţiva paşi, cu hramul “Schimbarea la faţă”. Biserica este lucrată în formă de corabie din bârne de lemn, căptuşită în exterior cu scândură şi acoperită cu sită. Interiorul este slab luminat şi extrem de simplu, motiv pentru care mai păstrează şi astăzi intimitatea şi atmosfera unei epoci de demult. Catapeteasma este pictată în ulei şi odată cu bisericuţa care se păstrează în starea iniţială şi astăzi, datează din secolul al XVIII-lea. În partea dreaptă şi stângă a bisericuţei se află câte o clădire mică pentru chilii, care au fost construite în sec al IX-lea.
Pe partea de nord a Muntelui Sihla, pe o potecă tainică, se urcă la Peştera Sfintei Cuvioase Teodora. Aici este locul unde aceasta, prin multe lacrimi de post şi rugăciune, s-a nevoit ani de-a rândul. Pentru omagierea vieţii ei se povesteşte că a fost construit schitul Sihla în anul 1725 şi tot în amintirea ei, în anul 1991, a fost înfiinţat schitul din Codrii Pașcanilor care a primit Hramul Sfânta Teodora. Aceasta a fost canonizată la data de 7 august 1992 şi este considerată cea mai aleasă Floare Duhovnicească. În data de 7 august, de sărbătoarea Sfintei Teodora de la Mănăstirea Sihla, sosesc mulţi pelerini credincioşi care se roagă şi aduc laude pentru toţi Sfinţii şi pentru toate darurile primite de la ei.
