Mănăstirea Durău
Mănăstirea Durău este situată în staţiunea Durău la 88 km nord-vest de oraşul Piatra Neamţ şi la 65 km vest de oraşul Târgu Neamţ. La 5 km de mănăstire se află cascada Duruitoarea, de la care, după tradiţie, şi-ar fi luat mănăstirea numele. Tot în apropiere, în comuna Ceahlău, se află şi ruinele Palatului Cnejilor, loc de unde panorama asupra Ceahlăului este impresionantă. Hramul mănăstirii Durău: “Buna Vestire” (25 martie). Anul construcţiei: construită în anul 1830-1835 de câţiva călugări, ajutaţi de schimonahia Safta Brâncoveanu şi pe cheltuiala a trei negustori înstăriţi din târgul Piatra.
Scurt istoric
Mănăstirea Durău a fost construită pe locul unui Schit de maici ctitorit în secolul al XVII-lea de către una din fiicele domnitorului Vasile Lupu. Prima atestare documentară despre Mănăstirea Durău este cea din anul 1779 când era stareţă schimonahia Nazaria. Apoi, monahiile de la Durău s-au retras în Poiana Văratec, unde au întemeiat Mănăstirea Văratec. În anul 1802, ieroschimonahul Petru a readus la viaţa aşezământul isihast de la Durău aducând mai mulţi călugări de la schiturile din apropiere.
Construcţia bisericii actuale s-a făcut pe locul vechii biserici de lemn, a început în anul 1830 de câţiva călugări de la Mănăstirea Neamţ şi Mănăstirea Secu, ajutaţi de schimonahia Safta Brâncoveanu şi pe cheltuiala unor negustori înstăriţi din târgul Piatra. Pridvorul bisericii mănăstirii Durău, care poate fi admirat şi astăzi, a fost pictat în anul 1835, în ulei de către monarhii Pimen, Macarie şi Ghervasie. Catapeteasma bisericii, sculptată în lemn de tei şi poleită cu aur, a fost pictată în anul 1835, la Constantinopol. Finalizata în anul 1835, biserica a primit hramul “Buna Vestire” şi a fost sfinţită de Mitropolitul Veniamin Costachi. Pronaosul, naosul şi altarul Mănăstirii Durău au rămas nepictate din anul 1835 până în anul 1935, când au fost împodobite cu pictură în ceară, în tehnica encaustică, de către Nicolae Tonitza şi ucenicii săi, studenţi şi absolvenţi ai Academiei de Arte Frumoase din Iaşi, printre care şi Corneliu Baba. Sub îndrumarea maestrului, studenţii umanizează foarte mult personajele oferindu-le şi ceva din specificul popular românesc. După terminarea picturii, în anul 1937, biserica a fost din nou sfințită la data de 14 septembrie.
La intrarea în Mănăstirea Durău, în anul 1835, a fost construit Turnul-clopotnița situat la 40 de metri nord de altar. Aceasta este o construcţie masivă din zid, de plan pătrat, dispus pe trei nivele. La primul etaj al turnului se afla paraclisul cu hramul “Schimbarea la Față” pictat în 1938 de monarhul Varahil Moraru, dar şi o expoziţie permanentă de artă religioasă unde putem admira o frumoasă catapeteasma de biserica din secolul al XVIII-lea. Mănăstirea Durău a funcţionat din 1959 ca biserică de parohie, apoi ca schit de călugări. În anul 1991, aceasta a redevenit mănăstire de maici. Mănăstirea Durău continuă şi astăzi vechea tradiţie monastică din zona Ceahlăului şi a Moldovei şi oferă pelerinilor un prilej de reculegere duhovnicească şi rugăciune curate. În cadrul Mănăstirii Durău, în anul 1991, prin strădania Înalt Prea Sfinţitul Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a luat fiinţă Centrul Cultural – Pastoral “Sf. Daniil Sihastru”, loc de promovare a spiritualităţii ortodoxe.
Ansamblul monahal de la Mănăstirea Durău cuprinde: Biserica “Buna Vestire”, Casa Mitropolitului Veniamin Costachi, Casa Varahil Moraru, Stăreţia, Clopotniţa de zid şi Clopotniţa de lemn.
Mănăstirea Durău a înfiinţat două schituri: Schitul Sfânta Teodora de la Sihla, din comuna Ceahlău şi Schitul Cuvioasa Parascheva, din comuna Borca, judeţul Neamţ. De-a lungul anilor, frumoasa aşezare a schitului singuratic de la poalele Ceahlăului a atras numeroase personalităţi care au găsit aici, în multe vacanţe, liniştea sufletească: Alexandru Vlahuţă, Barbu Delavrancea, Caragiale, Aurel Băeşu, Mihail Sadoveanu, Mitropolitul Veniamin Costache, Emil Gârleanu, N. Gane.
