Injecţia intravenoasă se efectuează în scop explorator sau curativ şi oferă o instalare rapidă a efectului dorit, administrarea în totalitate a dozei prescrise. Se recurge la calea intravenoasă când este necesar să se administreze cantități mari de soluții injectabile, folosind în aceste cazuri perfuzia. Nu se pot administra pe cale intravenoasă suspensii sau emulsii, substanțe care produc hemoliza, precipita proteinele plasmatice, leza endoteliul vascular, sunt toxice pentru miocard.
Pe cale intravenoasă pot fi injectate cantități de 1-500 ml soluție, administrarea durând între 1 sau mai multe minute (în cazul injecțiilor obișnuite) și câteva ore (în cazul perfuziilor). O injectare intravenoasă, prin introducerea directă a medicamentului în circulația sangvină, permite o acțiune terapeutică difuzată în tot organismul, mai intensă și mai rapidă decât pe alte căi. Ea se utilizează atunci când produsele prescrise sunt iritante și deci puțin adecvate la injectarea intramusculară.
Pregătire si desfășurare – O injecție intravenoasă necesită cunoștinte anatomice precise (deosebirea venelor de artere, localizarea venelor etc.) și nu poate fi practicată decât de un personal specializat, medici sau asistente medicale cu diplomă de specialitate. Injecția se face de cele mai multe ori în plica cotului, unde venele sunt mai vizibile comparativ cu alte locuri ale corpului, dar ea poate fi făcută și în venele antebrațului sau în cele de deasupra mâinii.
Injectarea necesită aplicarea unui garou, destinat să facă vena să iasă în evidență și se îndepărtează după ce vena a fost puncționată, ceea ce se știe atunci când întră sânge în seringă. O injecție intravenoasă se face foarte lent cu seringi de capacitate 5-10 mililitri și cu ace de 4-5 centimetri lungime, cu bizou scurt. Injecția o dată terminată și acul scos, se dovedește necesar să se comprime vena trei-patru minute pentru a evita formarea unei echimoze.
Ce dezavantaje are administrarea injectabilă a medicamentelor?
- Efecte secundare mai puternice și frecvente decât la administrarea orală
- Durere la locul injectării
- Infecții locale sau sângerări locale
- Necroza locală a țesuturilor
- Transmiterea de diferiți agenți patogeni (de exemplu virusuri hepatice, SIDA, bacterii)
- Încărcarea vaselor cu soluțiile injectate; la administrarea pe cale orală, medicamentul este parțial transformat de tubul digestiv, care poate să și elimine o parte din medicament, care nu mai trece în vasele de sânge.
- Evitarea trecerii medicamentului prin ficat – lucru care se întâmplă la administrarea orală, toate substanțele din tubul digestiv trecând mai întâi prin ficat, care le și poate metaboliza.
- Costuri mai mari – medicamentele injectabile sunt mai scumpe, sunt necesare dezinfectate, seringi, ace, crematorii pentru neutralizarea lor, etc,
- Necesită mobilizarea personalului medical pentru administrare.
- Necesită deseori internare, cu costurile aferente
Pot fi atinse cu acul structuri vasculare sau nervoase.
Administrarea prin aplicarea medicamentelor pe mucoase (sublingual-perlingual, intranazal, intrarectal etc.) sau tegumente (transdermic) este mai rar utilizată (dacă se face abstracție de medicamentele cu acțiune locală) și se apelează la ea, în general, în cazul unor medicamente care se metabolizează foarte mult la prima trecere prin ficat (ex. nitroglicerina) sau în cazul unor substanțe care sunt distruse în tubul digestiv (catecolamine, vasopresina etc). O absorbție foarte rapidă o realizează administrarea pe cale inhalatorie, cale de administrare de asemenea rar utilizată (în anesteziologie, de exemplu), cu excepția unor medicamente antiastmatice inhalatorii (a căror destinație este însă să rămână la locul administrării, nu să se absoarbă).
Administrarea medicamentelor pe suprafața tegumentelor
Pe suprafața tegumentelor ,se aplică medicamentele care au efect local la acest nivel.
Medicamentele administrate pe suprafața tegumentelor sunt:
- lichidele se administrează prin badijonare, compresă medicamentoasă;
- pudre, unguente, paste, mixturi, săpunuri medicinale, creioane caustice, băi medicinale.
Administrarea medicamentelor pe suprafața mucoaselor
Se pot administra medicamente pe mucoasa nazală, conjunctivală, bucală, în conductul auditiv extern, pe mucoasa vaginală. Scopul administrării este dezinfecția și decongestionarea mucoaselor. Pe suprafața mucoaselor se pot administra soluții, unguente , pulberi.
Administrarea unguentelor
Se pot aplica unguente în fundul de sac conjunctival, pe marginea pleoapelor, în vestibulul nazal, în conductul auditiv extern.
Execuție :
- în sacul conjunctival, unguentul se pune cu bagheta de sticlă acoperită cu tampon;
- în fosa nazală unguentul se aplică cu ajutorul tamponului montat pe sonda butonată;
- unguentul poate fi aplicat pe mucoasele menționate și cu ajutorul prelungirii tubului în care se găsește, prin apăsare pe partea plină a tubului.
Administrarea pulberilor
Pulberile medicamentoase se pot aplica în sacul conjunctival cu ajutorul unor tampoane de vată montate pe o baghetă de sticlă. Soluțiile medicamentoase sau unguentele se aplică pe mucoasa vaginală sub forma tampoanelor vaginale. Tamponul este confecționat din vată presată, acoperit de tifon, care se prelungește cu 20-25 cm de la tampon.
