Pupăza (Upupa epops)
Este o specie adesea întâlnită în habitate deschise cu iarbă mică sau brazde pentru hrănire, precum și în zone de cuibărit în apropiere sub formă de scorburi în copaci, stânci sau pereți. Este o specie relativ ușor de observat, de mărimea unui sturz de vâsc, cu aripi dungate cu negru și alb, un corp roz-maroniu și creastă ascuțită neagră. Ciocul este lung, subțire și încovoiat în jos. Lungimea corpului este de 25-29 cm, anvergura aripilor de 44-48 cm și greutatea corpului este de 68 g. sexele sunt asemănătoare. Se hrănește în special cu insecte, dar și cu reptile mici, amfibieni, semințe și fructe de pădure. Se hrănește prin săparea și sondarea pământului cu ciocul lung.
Cuibărește frecvent pe tot cuprinsul Europei de sud. Majoritatea păsărilor europene migrează în sud spre Africa subsahariană pe timp de iarnă, ajungând în Africa începând cu luna august, revenind în teritoriile de cuibărit începând cu luna februarie. Este o specie activă în timpul zilei, fiind observată adesea încălzindu-se la soare cu aripile larg deschise. Specia este monogamă, cu toate că perechea ține doar pe perioada unui sezon de cuibărit. Masculul hrănește femela pe perioada curtării și strigă pentru a-și face cunoscută proprietatea teritoriului. Cuibărește în cavități care pot fi sau nu căptușite cu vegetație. Populația cuibăritoare europeană numără în prezent 890.000-1.700.000 de perechi. Câteva din populații au suferit un declin în perioada 1990-2000 fapt care a dus la un declin moderat per total. Cuibăritul se desfășoară în perioada ianuarie-mai, 6-9 ouă de 26×18 mm în dimensiune sunt depuse în scorbura cuibului. Clocirea se face numai de către femelă și durează 15-18 zile. În acest timp masculul hrănește femela. Puii sunt hrăniți apoi de ambii părinți și dezvoltă penaj la 26-29 de zile de la eclozare. De obicei crește o singură generație cu toate că ocazional poate depune și o a doua pontă.
Succesul reproductiv se bazează pe prezența teritoriilor propice de hrănire cu vegetație scurtă și scorburi propice pentru cuib în copaci sau stânci existente în aceeași zonă de hrănire. Zonele de cuibărit se pierd odată cu îndepărtarea copacilor bătrâni, iar proviziile de hrană sunt afectate de utilizarea pesticidelor în zonele agricole. Măsurile de conservare trebuiesc îndreptate către protecția habitatului și metodele agricole prietenoase cu mediul natural.
