Lișița – (Fulica atra)
Trăieşte în zone cu ape mici, liniştite, lacuri, iazuri, canale de irigaţii, baraje de acumulare, mlaştini şi balastiere. Deseori poate fi întâlnită, pe timp de iarnă, şi în estuare. Masculul şi femela au cap negru, corp negru cu nuanțe gri, cioc alb cu un mic scut facial alb. Ochii sunt roşii, picioarele de culoare verde-gălbui, iar laba piciorului este parţial palmata şi de culoare gri. Lungimea corpului este de 36-39 cm, anvergura de 65-75 cm, masă corporală medie de 800 g. Masculul şi femela seamănă foarte bine, deşi femela este puţin mai mică. Se hrăneşte, preponderent, cu plante acvatice, dar nu refuză nevertebratele, ouă de pasăre, amfibieni, peşti sau mamifere mici. În sălbăticie, trăiesc, în medie, cinci ani. Cuibăreşte în aproape toată Europa. Este o specie sedentară în zonele cu climă temperată, dar populaţiile din nordul şi estul continentului migrează către zonele de centru, vest şi sud pe timp de iarnă. Unele ajung chiar până în Africa de Nord. Plecarea spre zonele de iernat se face în luna septembrie, iar călătoria de întoarcere începe în luna februarie. Îşi obţine hrana prin scufundarea sub apă şi prin culegerea de pe sol. Este o specie diurnă, dar se poate hrăni, uneori, şi în timpul nopţilor în care lumina lunii este puternică. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de doi ani. Specie monogamă, extrem de teritorială în sezonul de împerechere, agresivă şi faţă de propria specie şi faţă de alte specii. Ritualul de împerechere este simplu şi implică o curăţare reciprocă cu ajutorul ciocului, după care partenerii aleg un loc de cuibărit. Aici îşi vor construi cuibul din frunze uscate şi iarbă, ca o ridicătură, fie pe vegetaţie de pământ, fie pe vegetaţie plutitoare. Populaţia care cuibăreşte în Europa este foarte mare, între 1,3 şi 2,3 milioane de perechi. Unele populaţii cheie au suferit declinuri în perioada 1990-2000, dar celelalte populaţii au rămas stabile.
Ouăle sunt depuse la mijlocul lunii martie. Ambii părinţi clocesc între şase şi 10 ouă, cu mărimea de 53×36 mm, timp de 21-24 de zile. Cei doi au grijă de pui până când aceştia sunt independenţi, la 55-60 de zile de la eclozare. Au câte două sau trei ponte pe an. Este o specie comună în toate habitatele, se adaptează foarte bine şi la mediul urban. În unele zone în care apa este poluată, murdară de gunoaie sau plină de petrol, populaţiile au cunoscut declinuri.
