Stârcul cenușiu (Ardea cinerea)
O pasăre caracteristică zonelor cu apă dulce, inclusiv lacuri, râuri, iazuri şi mlaştini. Este şi un vizitator comun al iazurilor de grădină din zonele urbane. Cel mai mare stârc din Europa măsoară 84-102 cm în lungime corporală, cu gâtul întins. Are o anvergură de 155-175 cm şi o masă corporală medie de 1,5 kilograme. Masculul şi femela seamănă foarte bine, cu gâtul lung, cioc puternic şi picioare lungi şi galbene. Capul şi gâtul albe contrastează puternic cu aripile gri. Adulţii au o pană neagră pe ceafă. Se hrănesc cu peşti, amfibieni, mamifere mici şi păsări. Vânează în apă mică, aşteaptă nemişcat şi îşi urmăreşte prada pe care o străpunge cu ciocul ascuţit. În sălbăticie, durata medie de viaţă este de cinci ani. Cuibăreşte în mai toată Europa, migrează în sud-vest pentru a ierna, cu excepţia populaţiilor din vest, care tind să fie sedentare. Sunt active la răsărit şi la apus de soare, stau pe crengi de arbori în timpul zilei şi noaptea. Ating maturitatea sexuală la vârsta de doi ani. Odată ce un mascul atrage o femelă, se declanşează un ritual elaborat de curtare. Întind gâtul cât pot de mult, îndreaptă ciocul spre cer, clămpănesc din ciocuri, scot sunete şi se ciugulesc reciproc. Legătura dintre cei doi va dura numai un sezon de împerechere. Construiesc un cuib solid din beţe în copacii din apropierea lacurilor, deseori în colonii mari. Populaţia care cuibăreşte în Europa este estimată la ora actuală la 210.000-290.000 de perechi. În perioada 1970-1990 specia a cunoscut o importanţă creştere a populaţiei.
Depun patru sau cinci ouă la finalul lunii martie. Mărimea medie a unui ou este de 61×43 mm. Clocitul durează între 25 şi 26 de zile, iar ambii părinţi clocesc ouăle. Cei doi hrănesc puii cu pește regurgitat, iar cei mici vor zbura din cuib la 42-55 de zile de la eclozare. Depun ouă o singură dată pe an, dar dacă ponta este distrusă, deseori depun şi al doilea rând de ouă. În trecut, declinul populaţiilor a fost pus pe seama pesticidelor, care au ucis adulţii, au cauzat moartea embrionilor şi au făcut ca toată coaja ouălor să fie subţire şi casantă. Oricum, numărul stârcilor cenuşii a crescut în mai multe zone, în urma interdicţiilor de folosire a mai multe pesticide. De asemenea, creşterea calităţii apei a fost un factor benefic. Vânătoarea şi exterminarea stârcilor la ferme piscicole sunt o ameninţare în anumite zone, dar populaţiile au crescut ca număr sub un management de conservare bun.
